Fac o pauză, privesc:
Drumul unde mă mai poartă?
Sunt copilul rătăcit,
Călătorul fără hartă.
Tu privești de undeva
Și-mi trimiți încurajare,
Îmi dai toate ce-mi „doresc”
Chiar și-atunci când zic: „mă doare”.
Mă încrâncenez, Te cert
Că adun în coș necazuri
Sărăcie, nenoroc
Și-un destin, ce-mi face nazuri...
Căci, deși-mi tot zici: „când ceri
Îți dau tot după credință...”
Zic: „of-of” și-aștept succes
Înălțare și priință.
Dar primesc, cum mi-ai promis,
Tot ce sufletul „cerșește”
De dușman și de urât
Vorba mea se poticnește.
Și culeg ce risipesc...
Doamne, leagă-mi gura spartă
Dă-mi în umbletul sub cer
Minte limpede și-o hartă...
.jpg)
