Astăzi, după mai bine de 15 ani de când Evanghelia mântuirii a pătruns în inima mea, realizez ceva mai mult că revelația ei, în mintea și conștiința mea, se datorează în întregime harului lui Dumnezeu.

Nu am fost cu nimic mai bun decât cei care nu s-au intersectat probabil niciodată cu această Veste Bună și nici față de cei cărora nu le-a fost expusă în forma care mi-a fost mie etalată cu consecvență încă din copilărie.

Revelația Evangheliei a fost pur și simplu un privilegiu, o lucrare a harului, fără de care niciodată nu aș fi ajuns la cunoașterea adevărului. A fost ajutorul dat pruncului, care nu se poate descurca singur pe calea cunoașterii și care nu este niciodată în stare să descifreze misterele vieții pe cont propriu, așa cum afirma Hristos :

„Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale!” Matei 11:25, 26

Sunt conștient că nu aș fi ajuns niciodată la lumina adevărului, dacă El, în bunătatea Sa, nu mi-ar fi descoperit-o. Căci ce ar putea cunoaște nemijlocit un prunc despre lume și viața?

Asemenea unui prunc, nici eu nu aș fi cunoscut vreodată, nemijlocit, neasistat, frumusețea Evangheliei. Nu am fost căutătorul înțelept care a găsit (sau crede că a găsit) drumul spre mântuire, prin propriile-i capacități intelectuale. Am fost doar beneficiarul milei lui Dumnezeu, cel care a primit lumină fără să o fi căutat mai întâi.

Drumul cunoașterii mele spirituale a fost fără echivoc de la Dumnezeu spre mine, și nu invers. Nu aș fi cunoscut nimic din Adevăr, dacă El nu ar fi binevoit să mi-l descopere, așa cum afirma Hristos :

„… tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27).

Consider că toți creștinii (copii ai lui Dumnezeu) ar trebui să recunoască, în smerenie, că fără harul revelației, nu am fi putut ajunge niciodată la adevăr. De aceea, trebuie să ne plecăm și să fim profund recunoscători lui Dumnezeu că ne-a deschis ochii să vedem strălucind lumina Evangheliei.

Soli Deo Gloria!