Astăzi, după mai bine de 15 ani de când Evanghelia mântuirii a pătruns în inima mea, realizez ceva mai mult că revelația ei, în mintea și conștiința mea, se datorează în întregime harului lui Dumnezeu.

Nu am fost cu nimic mai bun decât cei care nu s-au intersectat probabil niciodată cu această Veste Bună și nici față de cei cărora nu le-a fost expusă în forma care mi-a fost mie etalată cu consecvență încă din copilărie.

Revelația Evangheliei a fost pur și simplu un privilegiu, o lucrare a harului, fără de care niciodată nu aș fi ajuns la cunoașterea adevărului. A fost ajutorul dat pruncului, care nu se poate descurca singur pe calea cunoașterii și care nu este niciodată în stare să descifreze misterele vieții pe cont propriu, așa cum afirma Hristos :

 „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și ...