Doamna Vaginiuc
Cand Branea mi-a furat cerceii de doua ori in clasa a 9-a si in clasa a 10-a eram reprezentantul judetului Mures la faza nationala a olimpiadei de istorie. Mi-a spus ca as fi incalcat regulamentul de ordine interna si ca singura modalitate de a ii recupera e de a aduce premii pentru institutie, lucru care s-a intamplat de 2 ori. Cerceii din argint si din titan…canci. Santaj? Nu…ma gandesc ca ar intra la amnezie. A uitat pur si simplu sa ii mai dea inapoi. La fel cum uita sa ceara niste analize cu valorile hepatice ale lui Tudor Buta care se lauda in timpul pauzelor in perioada respectiva ca ar fi consumat extasy sau cum uita sa anunte autoritatile cand acelasi individ descria cum sustragea din posetele unor minore din cluburile din Reghin cartile de identitate pentru a le propune ulterior sa le returneze actele in schimbul unor favoruri sexuale ori cand Opriscan se lauda ca ar fi acrosat cu masina un biciclist dupa care ar fi fugit de la locul faptei pentru ca era in stare de ebrietate. Am crezut pe rand ca sunt victima propriului nonconformism, a unui dascal manat de complexe de inferioritate sau a unui sistem ale carui rigori nu le pot face fata. Eram de fapt victima unui tsunami mediatic cu iz fecalier care imi innecase perceptia; mie, parintilor, colegilor si parintilor colegilor care imi recomandasera sa merg la „Unirea”. E ca atunci cand achizitionezi un produs entuziasmat de o reclama pe care tocmai ai vazut-o dar constati ca nimic din ceea ce ti s-a prezentat nu prea trece testul realitatii. In functie de context asta te poate costa o zi, patru ani sau poate chiar o viata.
Odata ce am reusit sa inteleg reteaua de conducte subterane prin care se transferau beneficiile si interesele nu am mai fost deloc socat sa constat ca un director de institutie si un profesor pe deasupra se comporta ca un infractor de rasa comuna. Explicatia era foarte simpla: persoana aia nu era acolo ca sa administreze o institutie nici ca sa predea vreo materie ci ca sa execute ordinele unui partid. In cazul de fata ale Partidului Social Democrat.
Cristina Branea, la fel ca antecesorul ei Stefan Somesan, era legata ombilical de gruparile de coruptie din cadrul partidelor. Partide care preschimbasera mai toate instituiile de invatamant din Romania in Arce ale lui Noe – la nivel conceptual corabii care trebuiau sa asigure supravietuirea unor ipochimene incapabile profesional vorbind de a innota in apele involburate ale unei piete concurentiale autentice.
Hai sa iti explic cum functioneaza chestia asta: in Romania target-ul aproape oricarui partid e sa imparta bani ca sa cumpere oameni si sa castige alegerile. Una din interfetele prin care formatiunile politice pun in aplicare aceste lucruri sunt reprezentate de unitatile scolare. Pentru a implementa tranzactiile planificate partidul are nevoie de o „telecomanda” care sa raspunda cu fidelitate la comenzile aferente butoanelor apasate. In consecinta de cauza criteriile pe baza carora e numit directorul unei institutii de invatamant nu pot emana din profesionalism. Pentru astfel de joburi partidul are nevoie de oameni slabi profesional, santajabili si cu o coloana vertebrala de molusca.
In felul asta formatiunea politica aflata la putere se asigura ca scoala functioneaza ca o structura de distribuire a functiilor pentru stingerea in natura a unor datorii – intre primar si consilieri locali care au dat voturi decisive pentru ca edilul sa poata puna in aplicare proiecte executate de firmele de casa ale partidului care l-a sustinut pentru functia dobandita, sa recompenseze firme ale caror patroni au sponsorizat campania partidului care a castigat alegerile locale etc. Mai pe scurt good business but bad teaching. Si atunci mai e de mirare ca notele sunt de la sarac si cinstit la bogat si corupt? Te mai miri ca BMW-ul a ajuns element sacru? Te mai miri ca „boss” a devenit prin procedeul imprumutului neologic chiar interjectie? Eu cred ca pe doamna asta Branea daca s-ar fi nascut in Moldova ar fi chemat-o Vaginiuc. Oricum daca si unul care nu stie biologie isi da seama ca nu stii biologie ar cam fi cazul sa iti dai demisia.
continuare in partea a 2-a
