In siajul puterii
Cu niste cautaturi cainoase si muschi faciali deosebit de incordati Cristina Branea si Marioara Lata imi urau sec „Felicitari!” in curtea scolii. Un minut mai tarziu ajuns la avizierul din hol am reusit sa inteleg de ce: luasem bacul cu note mari, in special la proba pentru care optasem in detrimentul istoriei – psihologia, unde luasem nota maxima. Era o seara de iunie 2006 care sfida si razbuna un lung sir de piedici administrative ce imi fusesera puse de persoane mediocre, periculoase si avare dupa bani si functii care considerau ca a critica chiar si voalat (sau dimpotriva aspru) un cadru didactic, un politician, un director de scoala sau amanta de inspector era un deicid. Si adevarul e daca stai sa te gandesti ca deicid si era atat timp cat la vremea respectiva relatia profesor-elev era interpretata intr-o dimensiune biblica sau intr-o cheie de cult religios si supunere neconditionata fata de entitatea suprema.
Orice institutie necompetitiva poate deveni productiva doar printr-o dependenta morbida de fraudarea opiniei publice, exploatarea la maxim a banului public si a putinilor elevi sau cadre didactice cu vocatie. Si Cristina Branea conducea o institutie profund necompetitiva. Lucru pe care nu il putea masca nici infestarea ideologica si mentala pe caile subversive ale manipularii mediatice nici tinuta business a stimatei „duamne” de sub care bolborosea o atitudine de adolescenta de provincie cu pamant uscat in buletin. De asta la televizor apareau 3 elevi olimpici, dar in realitate erau 300 de analfabeti functionali. De asta 4 participau la sesiuni de comunicari iar 400 la sesiunea din toamna care de facto era in ultimele zile de dinaintea vacantei de vara pentru ca de jure nu exista asa ceva.
O absolventa de liceu industrial din Reghin care conduce o institutie de invatamant ca pe propriul SRL poate fi in acelasi timp sfidator la adresa sacrificiilor celor care au contribuit la formarea Romaniei Mari (si implicit la trecerea in proprietatea statului roman a cladirii construite de austro-ungari in care liceul isi desfasura activitatea), indignant, dar si de o banalitate comuna care te introduce insa in adevarata dimensiune a lucrurilor.
In Romania politica este ocupatia din care poti deveni baron fara sa faci nimic doar sa duci cu vorbe fraierii. Si fraierii te lasa sa ii furi mai usor cand le spui ce frumosi sunt. Insa odata ce se prind si iti reproseaza ca i-ai prostit le spui ca e mai bine sa ramana fraieri. Desi insasi revelatia fraierilor le desfiinteaza statutul. Cam asta se facea zi de zi la Colegiul National „Unirea” pe parcursul anului scolar. Si cand ii auzeai cat de convinsi spuneau ca ei isi fac meseria…meseria incompetentei si doctrina interesului.
In nici o alta tara din lumea civilizata a Uniunii Europene persoane de categoria asta nu ar fi reusit in viata. Traiasca prostia, traiasca mica intelegere si mai ales traiasca partidul! Dansul incompetentei va lua sfarsit doar cand vom reusi sa oprim muzica.
continuare in partea a 3-a
