Complicitati subterane
Developam zilele astea niste amintiri de acum un an cand fusesem invitat la cheful pe care administratorul cladirii in care locuiesc eu il organiza cu ocazia inceputului anului universitar. Fundatie bogata si lider bun gospodar duc intotdeauna la belsug asa ca omul cumparase vreo 80 de doze de bere, 20 de sticle de vin, mititei, sticks-uri, saratele, chips-uri, apa si ceva suc ca doar e sarb omul si ii place sa chefuiasca. Cand s-a mai ahghezmuit lumea si s-au descretit fruntile, au inceput sa apara 2-3 indivizi care tot umblau pe la frigider pe unde erau vinurile. La inceput a luat o sticla. Dupa 5 minute a venit si a mai dosit vreo 2-3 prin manecile pardesiului. Dupa alte 10 minute a venit cu un prieten si a mai confiscat vreo 2-3 si tot asa pana proviziile au inceput sa se imputineze. La ultima tentativa l-a prins unul care se ocupa de supravegherea petrecerii si l-a interpelat vis-a-vis de debitul neobisnuit de mare chiar inuman la care reusea sa consume licoarea bahica. I-a raspuns omului ca evident ca nu le-a baut pe toate ci ca le-a pus si el deoparte sa mai dea pe ici pe colo sa mai vanda sa mai faca si el un ban ca si asa „n-au costat nimic” ca „au fost pe gratis”. Mentalitatea asta si criminalii din diversele institutii din Romania au prosperat datorita indulgentei societatii. Nimeni nu a luat atitudine pentru ca „erau inca destule sticle”. S-au atacat in momentul in care au observat ca frigiderul incepe sa devina gol.
De exemplu edilul municipiului Targu Mures doctor (chirurg de apendicite) Dorin Florea e anuntat ca o firma de casa a partidului are „chef” sa incaseze niste bani publici – de exemplu CITADIN PREST a lui Costin Laurean (zvarcoli-i-s-ar sufletul in iad). Dom’ primar se duce frumos la un sef serviciu sau sef directie din cadrul primariei care intocmeste un referat de necesitate. Asta mai pe romaneste inseamna ca omul redacteaza un document de genul: „In urma studiilor efectuate s-a constatat o deterioriare a covorului asfaltic/o crestere a traficului auto fapt care impune o decopertare si reasfaltare/largire a carosabilului la 4 benzi …” dupa care referatul ajunge la Serviciul Investiții și Proceduri Achiziții Publice unde intra in programul anual de investitii care trebuie aprobat prin vot in Consiliul Local. Si aici incepe smecheria. Pentru ca lucrarea aia sa fie efectuata de firma lui Laurean trebuie in primul rand ca investitia sa fie considerata necesara de majoritatea consilierilor locali. Daca partidul in care sunt niste borfasi din astia nu are majoritate in consiliu, atunci au nevoie de cativa oameni care sa incline balanta. Cei care sunt baieti buni si sunt complianti primesc punct rosu, cei care mictioneaza contra vantului primesc punct negru.
Se trece dupa faza asta la organizarea unei licitatii care pe vremea aia, cand SEAP si SICAP nu erau nici macar proiecte in constiinta unor romani naivi care aveau impresia ca trateaza ceva cu frectie la piciorul de lemn, se organizau cum se organizau. Mult si bine ca atunci cand era vorba de asfaltari din bani publici, firma lui Laurean castiga invariabil. Mi-ar lua un pumn de pastile de pancreas ca sa pot explica cuiva si persoana aia sa si inteleaga fara a vomita cum ajungea nenea asta Costin mai mereu sa asfalteze strazile din Targu Mures. Sa asfalteze vorba bine…
In perioada respectiva mai erau in Romania vreo 2 producatori de bitum care inca nu intrasera in colimatorul mafiei privatizarilor. Si cum directorul fabricii era mai mereu cineva din fosta Securitate normal ca Laurean primea bitum la pret preferential. Atat de preferential incat si amaratele alea de fabrici au dat in cele din urma faliment dupa cativa ani. Dupa aia se ducea omul si asfalta prin Targu Mures ca doar era serios si isi indeplinea obligatiile contractuale in raport cu autoritatea contractanta. Doar ca la un pret de vreo 5 ori mai mare decat la o licitatie organizata pe bune si fara a respecta cantitatea prevazuta in acte. Cand unul cumpara de 10 ori mai ieftin decat fraierii, vinde de 5 ori mai scump si mai putin decat e trecut in acte iar surplusul il vinde prin comune la negru ca sa nu ii apara in bilant chestii compromitatoare dupa care banii obtinuti ii spala prin ASA Targu Mures faptul ca el merge la cumparaturi cu elicopterul, iar tu cu niste tenisi destul de gauriti nu e decat o consecinta fireasca…a talentului antreprenorial. La fel si in cazul licitatiilor organizate pentru uniforme, inchirierea spatiilor pentru chioscuri in incinta scolilor etc. Talent mult in buzunarul antreprenorilor. Doar ca pe banii altora care chiar au muncit.
Daca un consilier din asta care daduse vot decisiv pentru aprobarea unui proiect din asta de sifonare a banului public avea vreo nevasta, amanta sau ceva neam pe care dorea sa-l „rezolve” n-avea altceva de facut decat sa sune frumos la Florea care suna la Bucuresti la partid, iar partidul la guvern. Guvernul se ducea la minister, iar aia sunau in teritoriu la inspectorat. Si inspectoratul o chema pe Branea si ii sugera sa ajunga la concluzia ca trebuie organizat concurs pentru ocuparea unui post vacant, trebuie transferat un cadru didactic de la alta unitate scolara sau alte variatiuni pe aceeasi tema. Cam asta era Branea si majoritatea dascalimii de la Colegiul National „Unirea” din Targu Mures: neamurile, sotiile, amantele unor baieti buni rasplatiti cu functii de diverse naturi pentru ca au fost ca atare. Un business cu diplome si bani publici.
Doar ca atunci cand businessul tau e bazat pe prostia temporara a unor copilasi mori rapid, ca astia se plictisesc rapid si se mai si maturizeaza si realizeaza lucruri. Mori de fiecare data cand o promotie realizeaza ca esti un parazit ce si-a batut joc de viitorul Romaniei si de o institutie care a crescut si a prosperat datorita generatiilor aflate pe bancile din salile de clasa. Decadenta pe care poate o invoca e raspunsul noii generatii la faptul ca dascalii de teapa ei le-au furat unor copii dar si colegilor de catedra care au muncit pe bune viitorul.
Cucoana asta nu a fost director de scoala in viata ei. Nici macar atunci cand era. De facto a condus o statie de epurare a pietei muncii si a incercat sa fure meserie de la cei care o pusesera in functie (prostituate si usor-imbogatiti) insa si-a cam furat-o la greu. A cazut impreuna cu oamenii de teapa ei in dizgratia noilor generatii tot mai greu de iluzionat care isi amintesc cat de voluptos s-a dezbracat de caracter in aplauzele excitate ale grupurilor de interese. Isi amintesc de formele cele mai miselesti de agresiune – cele in care nu te poti apara. Abuzuri fizice (elevii aduceau cafeaua, duceau pachete in locul curierilor), emotionale ( prin tehnici subliminale de descurajare deprinse la modulul psiho-pedagogic la adresa elevilor pe care ii invidiau datorita aptitudinilor avute), financiare (colectarea fondului scolii, obligativitatea participarii la anumite evenimente cu intrare), spirituale (prin fortarea manifestarii apartenentei la un cult religios) sau mentale (facand presiuni pentru ca elevii sa le impartaseasca punctul de vedere). Isi amintesc si cer dreptate dar sistemul arunca de fiecare data revendicarile lor in teancul de sperante desarte. Dar chiar daca justitia lumeasca se mai gripeaza, cea divina nu da gres niciodata. Cineva pana la urma tot o sa i-o traga. Mai intim decat in fanteziile ei. Daca nu ia 5 ani cu executare o sa ia 5 ani pe lumea ailalta. 5 ani lumina.
