In curtea scolii (VIII.2)

  • Postat în Personal
  • la 15-07-2020 03:41
  • 293 vizualizări
In curtea scolii (VIII.2)
Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe Ciresul cu litere

Note costisitoare

Cand am luat decizia de a studia la Colegiul National „Unirea” dupa terminarea gimnaziului eram prin clasa a 8-a. Imi placea istoria si aveam deja participari la olimpiada asa ca stiintele sociale mi s-au parut continuarea cea mai fireasca a studiilor. Am avut privilegiul dar si ghinionul sa constat ca a imbina productia de serie cu prelucrarea personalizata e un dans fragil care reclama din partea oricarui pedagog o inalta expertiza in disciplina predata.

Dintr-o perspectiva mai industriala scoala e un fel de fabrica de resurse umane. Un element care poate fi catalizatorul progresului unei natii sau dimpotriva un focar de stagnare, retroces civilizational sau chiar disolutie cerebrala. Cumpana dintre milenii a marcat o schimbare de trend pentru institutiile de invatamant din Romania cauzata de epuizarea activelor statului pe care nomenclatura bugetofaga a tranzitiei o putea valorifica cu efort minim si profit maxim. Asta i-a facut sa isi concentreze atentia pe ultima reduta a sevei nationale – scoala. Pepinierele de virtuti reprezentau atat o pozitie strategica pentru ventilatoarele ideologice dar si o amenintare in masura in care acestea cultivau inca valori autentice si puteau introduce un standard superior din punct de vedere calitativ.

Au creat asadar o formatiune atomizata cu aspect de grup institutional implementand o centrifuga a deprofesionalizarii si o promovare maligna a incompetentei. Cadrele didactice de calitate au fost inlocuite incet dar sigur cu epigoni al caror scop nu a fost niciodată de a transmite cunostinte si de a educa, ci de a ”distra” si de a ridica in slavi pe copiii privilegiatilor sau dupa caz de a stinge o datorie pe care autoritatile locale o aveau fata de tovarasii de potlogarii.

Teodora Boar a devenit astfel parte a unei adevarate garzi pretoriene insarcinata cu misiunea de a conserva ascendentul de imagine al beizadelelor de baroni locali chiar daca aproape intotdeauna acesta nu avea nici un corespondent real. Pentru ca acest mod infect de profanare a valorii autentice sa poata fi pus in aplicare se apela la vanzari de note pe care nu si le puteau permite decat cei care trebuiau sa distanteze de gloata pentru ca parintii lor platisera pentru asta sau erau ei platiti prin gestul respectiv pentru servicii pe care le adusesera altora.

Am reusit atunci sa inteleg de ce niste oameni care ar fi trebuit sa iti fie alaturi si sa se bucure pentru fiecare reusita a ta incercau sa iti puna o piedica la fiecare pas: le incurcai socotelile. Erau distrusi cand jubilai si jubilau cand erai distrus pentru ca interesele lor erau diametral opuse fata de ale comunitatii care le platea salariile pentru a o deservi. Orice stralucire a individualitatii unui elev insemna un spectacol esuat de minciuna si manipulare. Din pacate minciuna o iei cu imprumut de la adevar. Si o platesti cu dobanda. Capriciul de a fi cel mai bun a fost vandut ca un cadou otravit nu ca o stare de fapt sau ceva agonisit dupa ani de zile de munca grea. Procedeu care nu a cladit nimic durabil si a infectat grav mecanismul economic cu repercursiuni grave care se vor intinde pe decenii. Romania a devenit cel mai mare exportator de gene bune si ieftine din Europa. Oameni simpli si in general cinstiti care datorita nivelului scolar insuficient presteaza munci grele, uneori umilitoare si slab platite. Un triumf al esecului.

VA URMA