Mi-ai spus ca preferi vinul rosu. Oricum pe cel rose il bausem singura aproape pe tot. Si da, ai dreptate: Vinul rose e prea usor, prea fluid; nu se “pupa” prea bine cu amorul. Vinul rosu e ca sangele, vinul rosu e poezie, e tandrete si e sublim. Drept urmare, vreau acum sa sorb licoarea sangerie a lui Bacchus direct din tine, via buric. “In vino veritas”, vorba aceea.

Dupa ce iti obtin acordul – prin metodele-mi personale "ce nu pot da niciodata gres" imi spuneai – imi bag elegant si usor varful limbii in orificiul micut al vietii, moment in care ii sunt recunoscatoare mamei tale ca te-a nascut si ca te-a lasat liber doar pentru mine. Trupul iti zvacneste de placere, pielea ti se face ca de gaina si imi ceri cu o voce grea si plina sa te sarut. Ma execut plina de dorinta, lingandu-ti fiecare viniosara de pe buze, vizibila extrem dupa ce te musc cu nesat si parfum de vin ghiurghiuliu. Imi soptesti la ureche ca am reusit