Oamenii au fost educați să creadă că satana este o persoană cu trăsături proprii și individuale a cărei principală preocupare este să producă suferință. Dar oare Isus, folosind acest cuvânt s-a referit cu adevărat la o persoană?! Eu cred că nu, ci mai degrabă la acele instincte ucigașe și animalice transmise prin subconștient de strămoșii noștri pornind din negurile timpului. Acest adversar (diavol, în ebraică) este un dușman cu adevărat perfid, deoarece se află în mintea și în simțurile noastre încă din momentul nașterii, în consecință știe unde să ne atace și cum să ne facă să suferim. Atunci când omul își dă seama că tocmai instinctele lui naturale, atât de importante în asigurarea supraviețuirii materiale, îi sunt și cei mai perfizi adversari, conștiința îi trece printr-un moment de cumplită îndoială, pe care vechii creștini a numit-o pe bună dreptate „noaptea neagră a sufletului”. Este o perioadă plină ...