Nu mă mai tortura sau torturează-mă,Cobe de care totul se reazemă,Cobe lucie care luneci aleneLăsând în urmă-ți slinoasă leneȘi vechi imagini de garduri roaseCu dihori privind printre șipcile scoase.E, poate, desigur, mă rog, bate laba:E poate totul degeaba,E miezul gol, părelnic, în toateȘi totuși, și totuși și totuși mă bateGândul să mă mai joc o... Citește în continuare →