Stam pe terasa si ne tinem de mana. Mi-am impletit, firesc, degetele cu ale tale. Avem amandoi degetele lungi si astfel impreunarea noastra tactila e una perfecta, presupunand ca exista asa ceva. Si chiar de nu ar exista, am inventa-o noi acum, aici, pe loc.
Nu ne vorbim, ne privim din cand in cand pe deasupra paharelor de vin rosu si greu ce se odihnesc, intre doua inghituri, pe masuta dintre noi. Ne sorbim din priviri de parca toata viata noastra ar depinde de asta, de parca clipa asta suspendata ar putea sa ne hotareasca de acum incolo destinul. Ne zambim cu subinteles in tacere, cuvintele sunt minunate si au cu siguranta rostul lor, doar ca acum ar fi pur si simplu inutile. Pricepem totul doar urmarindu-ne unul altuia mimica expresiva a dragostei.
Iei o gura de vin si buzele ti se umezesc si ti se coloreaza intr-un rosu-grena de Marsala. Sunt atat de ispitita sa te sarut, dar totusi inca nu o fac. A...