Am citit-o pe Andreea Blându într-o perioadă rece, pe la mijloc de februarie. Era zăpadă! Aveam nevoie de o pătură şi de ceai - astfel -cărţile ei erau în combinaţia perfectă. După prima carte am simţit nevoia să îi caut vârsta pe google. Era ceva care mă întriga la cartea aia, ceva pentru care nu găseam legătura...      E tânără, atât de tânără; poate de aici lipsa unor detalii care cred că ar fi completat mai bine povestea, care mi-ar fi dat un chef mai mare de a mă ţine de cartea aia. Evident, celelalte două cărţi le-am citit doar din dorinţa de a vedea dacă am avut sau nu dreptate - prin fiecare carte nouă creşte şi povestea, apar detalii, se vede evoluţia în scris (nu că aş fi eu cunoscătoare în chestiile astea, dar o zic din punctul meu de cititor).