Ortodoxia intrinsecă a Islamului rezultă din mesajul său:
Dumnezeu (Allah), Profetul (Mohammad),
Rugăciunea (Salat), Dania (Zakat),
Postul (Siyam), Pelerinajul (Hajj), la
care s-ar putea adăuga ocazional și Războiul sfânt
(Jihad).
Dumnezeu, Absolutul, este real. Adică: El este
Realitatea (Haqq), Ființa necesară (al-Wujud al
Mutlaq), așadar Cel care nu poate să nu fie, pe când lucrurile
pot fi sau nu. Fiind unic, el exclude tot ceea ce nu este El. Fiind
complet, El include tot ce este posibil sau existent, nu există
nimic „pe aceeași linie” cu El și nimic „în afara” Lui.
Profetul: dacă există Dumnezeu și există oameni, atunci
trebuie cu necesitate să existe și mesageri ai lui Dumnezeu.
Rugăciunea: asemănător, dacă există Dumnezeu și există
oameni, atunci trebuie cu necesitate să existe și un dialog.
Dania (pomana): acest principiu rezultă din faptul că
omul nu e singur, el trăiește în societate și trebuie să știe și să
simtă că altul este ca el - de unde nevoia de caritate la toate
nivelurile.
Postul: acest principiu este fondat pe nevoia de
sacrificiu; cine primește trebuie să și ofere, mai mult - corpul nu
este totul, nu mai mult decât este lumea; spiritul înnobilează
materia, cu toate acestea materia este căzută.
Pelerinajul: principiul reîntoarcerii la sursă,
la adăpostul primordial, și astfel și către inimă.
Războiul sfânt: acesta rezultă din dreptul, și în unele
cazuri, datoria de a apăra Adevărul; ezoteric sau chiar moral,
reprezintă efortul împotriva întunericului pasional și mental; omul
trebuie să depășească adorarea nativă a lumii și a ego-ului, pentru
a fi integrat în regatul păcii (dar as-Salaam).
Frithjof Schuon
”Sufism - Veil and Quintessence”
