Nu-ți mai doresc iubirea
De lut în lutul meu
Ce trece până-n ziuă
Și-ți aminteștești cu greu
Că am și eu un nume,
Că-s strop de Dumnezeu,
Că pot urca cu visul,
Că am aripi și eu...
Mai bine solitară,
Cu strigătul din vers
Mă legăn precum pruncul
La sân de Univers.
Căci singură-s cu tine
Sub brațul tău de ger,
Cu vorba ta pustie
Și inima-ți de fier.
În lumea mea mă lasă
Stăpână nesupusă
O rană pe țărână
În patul tău intrusă.
Căci mult prea trădătoare-i
Iubirea ta de lut
Cea fără veșnicie
Și fără început.
.jpg)
