să fie lumina! și atunci am văzut trupurile ostenite
strălucind în roua bucuriei împărtășite
și răsuflarea curgea alene
și atunci am înțeles că este bine
o clipă de singurătate! și orele plecau în pribegie
convoi gârbovit, ducând puținul salvat
și cerurile plângeau tăcut
și m-am bucurat regăsindu-mă viu printre vii
cântă! și frunzele țeseau vălul pe care stelele clipeau
<