cuvintele se strâng la sfat să hotărască ce și cum
să-înfățișeze
iar vestea caută să mă ajungă...
nu se publică. nu ai audiență. nu ești vandabil.
am răsuflat ușurat. îmi era teamă că e Moartea-n
telefon,
cu toate că ne-înțelesesem să mai aștepte
filele se usucă și cad... cuvintele plâng în streșini
e toamnă... nu, nu a patriarhului
e o toamnă banală și tristă ca multe altele
copertele caietului, semnul de carte, creionul bont
mașina de scris, noaptea, liniștea, somnul
totul se prelinge în uitare. ar mai fi testamentul... dar
cuvintele sunt prea obosite
și dacă mâine va mai fi... poate mâine...
