de obicei evit sa folosesc cuvinte mari, dure,
dar asta nu inseamnă că ele nu există
pur şi simplu sunt momente când le ignor. dar nu şi azi
lucrurile cele mai interesante mi se întâmplă de obicei în pat
cumva între noapte şi zi, cumva între viaţă şi moarte
când am simţit că nu sunt singur. eram eu, nefiinţa şi fiinţarea
şi ambele, atât Moartea cât şi Viaţa căutau să-mi intre-n voie
ridicându-mă până la incanderscenţă şi deconectându-mă până la rapaos
jocul în sine e dureros pentru că pierzi controlul asupra lor
mai mult. vreau mai mult. ceream cu decenţă şi impertinenţă
balansând între o tăcere şi o vorbă de hu