cât o să fim noi la biserică să dai de mâncare la vite, la
orătănii și la porci
să nu sufere în sfânta zi de duminică
că ele n-au nici o vină, și-apoi cum or să arate la
tăiere?
poate vor veni oameni să te ispitească cu vorbe
meșteșugite
să nu-i asculți, să-ți înfunzi urechile cu lână și să-ți vezi
de ale tale
că noi ne vom gândi la tine ca să treci cu bine peste
încercări
și mai ales să nu te pierzi printre paginile cărților sau
revistelor
cuvintele sunt pline de poze ascunse și pozele se îmbracă în
cuvinte frumoase
dar nimic din ce-i al omului nu-i plăcut în fața cerului decât
dacă lăcrimează
și mai ales, să nu uiți să te culci. nu aprinde felinarul.noi
nu avem nevoie de lumină
lumina atrage răul, și gândurile se strâng la lumină ca
fluturii. noi am plecat. ai grijă de tine.
și sunt cinci ani. poate că m-au părăsit. poate că nu-i
meritam. sau poate că...
așa se strâng apele... rânduri, rânduri, și urcă domol
treptele cerului
