Construit în 1894-1895 după planurile arhitectului austriac Anton Schuckerle, palatul are o arhitectură de stil academist de școală germană, cu elemente neobaroce.
Fațada are corpul central mai înalt, în rezalit, iar colțurile corpurilor laterale sunt marcate de cupole.
Intrarea se face prin Calea Rahovei, tronsonul păstrat în sus
de Bulevardul Libertății. Împrejurimile, destul de neprietenoase,
constau în case vechi, în majoritate dărăpănate; chiar vizavi se
ridică sinistra ruină a corpului neterminat a ceea ce ar fi trebuit
să fie, în viziunea lui Ceaușescu, Palatul Academiei.
Decorul exterior, păstrat, se armonizează cu cel interior, destul de încărcat.
Palatul cuprinde sala de spectacole și de bal, saloane, bibliotecă, la parter magazine și birouri.
Holul de la intrare, cu tavanul susținut de coloane cu capiteluri compozite, este decorat cu două nișe ornamentate cu motive de sorginte neobarocă,
Un hol amplu face legătura între scara de acces, sala de bal
și terasă.
Sala de bal are un decor bogat, puțin greoi, ca și întreaga
decorație a palatului. Tavanul, în întregime aurit, de o culoare
densă, este împărțit în panouri împodobite cu stucaturi.
Sala este luminată de trei candelabre. (Mai sus, candelabrul
central.)
Într-unul dintre capetele sălii, o scenă de dimensiuni nu prea
mari permite folosirea spațiului ca sală de spectacol.
În partea opusă scenei, două scări de metal elegant desenate, cu balustrade de fier forjat, duc către galerie.
Galeria, cu o balustradă somptuos ornamentată, este folosită ca spațiu de expoziții.
Spațiilor de recepție li se adaugă, în spatele clădirii, o terasă de dimensiuni vaste, prelungită de o grădină în pantă.
Palatul, retrocedat moștenitorilor, este folosit astăzi în special pentru evenimente: recepții, nunți etc.
Copyright Silvia Colfescu, 2015