Catre imaginatia mea
.
Cuvintele sunt doar cuvinte, si este in regula sa nu
le dai viata lor, poate doar pe hartie... insa asta nu le face
adevarate, asta nu e viata pe care mi-o doresc. Si… m-am gandit
sa-ti las un gand… nu-ti meriti locul aici, dar hai sa rupem
tacerile astea cu adevarul, sa nu ne mai lovim printre cuvinte…. Sa
exprimam altfel ceea ce simtim atunci cand vorbele imprastie
venin.
Hai sa fugim pe culmi de basm sa nu ne mai impiedicam
de orgolii rasuflate, de cuvinte care ranesc… Suntem prea obisnuiti
cu armurile noastre, iar cand suntem nevoiti sa renuntam pur si
simplu nu suntem capabili. Cate-un gest plin de caldura ma mai da
de gol cateodata, insa ma pricep sa te fac sa ma urasti dupa, de ce
sa ma dezgolesc de hainele inimii mele. Nu vreau sa raman singura
si infrigurata. Oh, dragule, dar cine e perfect ? Eu stiu ca nu
sunt, si nici n-am pretins. Ne infruptam unul din altul si dupa ne
evitam.
Mai degraba ti-as arunca in fata un ‘’te urasc’’
aparent autentic, decat sa-ti citesc din cartea sufletului meu… Nu
vreau sa te doare precum ma chinuie pe mine. Pe tine vreau sa te
stiu in siguranta, mereu, oriunde ai fi, cu oricine ai fi
.
Hai sa ne impacam sufletele, tu cu al meu si eu cu al
tau… Hai sa nu mai ardem intre noi focul indiferentei si al
negarii..Hai sa fim, fara ca restul lumii sa ne priveasca . Nu o
sa-ti promit un final fericit, dar un inceput pe care sa nu-l
uiti.. Si daca toate astea chiar n-au sa aiba un sfarsit, va deveni
de vis.
