Ma uit la tine cumva din interior, de pe la mijloc
Dar nu stiu care e acest mijloc de fapt - probabil ca cel al vietii,
De parca as privi pentru a nu stiu cata oara – mirata si melancolica - la nuferii lui Monet
De care niciodata nu ma satur, pe care nu i-am inteles inca cu totul
Si carora inca le mai caut raspuns.
Te incep din stanga, te inchipui pana inspre dreapta
Apoi o apuc invers, si astfel povestea ni se scrie diferit pe ziduri
Depinde din ce parte te pornesc, depinde unde si cum te inchid
In mine, in tine, sau intr-un nufar cu atatea posibilitati de exprimare
Nu iti atarn si un lacat, ci doar un gand de iubire.
Ore in sir te dezvalui in culori pale, in n