Zeul Shiva, cel prielnic, este cel care reunește opusurile. Este atât creator cât și distrugător, este atât un yogin celibatar, cât și forța creatoare a sexualității. Este ilustrat atât sub formă feminină, cât și masculină. Prin depășirea dualismului, între sine și celălalt, renunțare și pasiune, masculin și feminin, și chiar dualismul gândului, Shiva arată calea spre Unitatea indivizibilă care reprezintă realitatea ultimă a hinduismului.
În iconografia hindusă, Shiva apare șezând în tăcere, liniștit într-o transă yogină, dar și dansând nebunește într-un cerc de foc. Este ilustrat ca un ascet, pustnic, sau ca un zeu acompaniat de soția sa, zeița (și uneori și de copii), sau ca Pashupati, stăpânul animalelor. Cea mai întâlnită reprezentare a sa în templele indiene este Shiva Linga, falusul lui Shiva, care este un simbol al creației, începutul tuturor lucrurilor.
Credincioșii țin post cu strictețe în noaptea lui Shiva (unii nu beau niciun strop de apă), și stau de veghe pe întreaga durată a ei. Se aduc flori, grâne, apă, lapte și frunze sfinte de bael pentru acest falus. Se cântă mantre, imnuri de laudă pentru Shiva și se recită cele 1001 nume ale sale. Majoritatea ritualurilor au loc noaptea, iar mulți credincioși se adună în templele dedicate lui Shiva.
Care este scopul postului și al vegherii? În psihologia hindusă, rajas, tendința activă și manifestă a minții, domină activitățile perceptive din timpul zilei. Acesta este nivelul conștient al minții. Tamas, tendința letargică și inertă a minții, acționează în somn, fiind pentru minte nivelul inconștient. Niciunul din nivelurile conștient și inconștient ale minții nu este capabil să îl conștientizeze pe Dumnezeu, care este posibil doar la un nivel superconștient. Pentru a-l vedea pe Dumnezeu, omul trebuie să își supună propriul rajas și tamas. Rajas este controlat prin post, iar Tamas prin starea de veghe din timpul nopții. Astfel mintea se poate concentra doar asupra divinității cu ajutorul ritualurilor, imnurilor și cântărilor.
Ceremoniile au loc în special noaptea pentru că Shiva este învăluit în întuneric. Pentru a-l vedea pe Shiva, omul trebuie să nu se mai uite la obiecte - Dumnezeu nu este un obiect. În hinduism, Dumnezeu este conștiința unificată care există înainte de separarea ei în subiect și obiect. Lumina implică pentru noi percepția obiectelor, dar noaptea acestea intră în sfera non-percepției. Așadar, Dumnezeu, nefiind un obiect al percepției, trebuie să fie întâlnit în întuneric.
din Hinduism, James B. Robinson
