Îți simt frăgezimea obrazului pe tâmpla-mi de omăt
Respirația noastră, la unison, parfumată, mă gâdilă duios pe lobul urechii mici de madonă.
Pielea ta, caldă spre fierbinte, umedă și colorată în roz fondant, mă soarbe ca pe un vin bun, unul roșu si greu.
Cu buricele degetelor lungi și fine îmi atingi, atent, lacrimile uleioase, sărate
Iei urma nisipului cu scoici rămas de pe tălpile tale, acum strivit pe chipul meu.
Zgârii ca o pisică nervoasă, plângi, îți mâzgălești pe chip lacrimile copiate de la mine.
Sonata Lunii se aude de undeva dintre noi, pianul vechi al minții mele cântă – e semn de revoltă
Muzică surprinsă de tremur și de vise rotunde, de răsfăț absolut
Sunt amețită d