Am cǎlǎtorit fǎrǎ direcție prin paradisuri efemere pȃn’ am
ajuns prin valuri ȋnspumate si-am mǎturat din ceruri praf de stele
si te-am lasat sǎ mǎ ȋnvǎlui ȋn mii de șoapte…
și ai crezut cǎ poate nu-i decȃt mai mult de-un vis și m-ai
vǎzut mai mult ca pe-o nǎlucǎ iar cȃnd din mine deschis-am porțile
spre paradis doar te-ai ȋnchis ȋn tine și-ai pus stele pe
fugǎ…
ȋn urma stelelor ce-ai fugǎrit, am lǎsat ȋn urmǎ pulbere de
vise și mǎturȃnd ȋn urma lor tu m-ai gǎsit și-ai fost primit cu
brațele deschise…
ȋn prag de mare ȋn nisipul fin, din visul meu de mult apus,
acum cǎtǎm o strǎlucire-n cer de printre stele, dar am gǎsit mai
mult de-atȃt și-am spulberat cu un surȃs orice ȋdoieli și alte
gȃnduri efemere…
