Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe
noi. Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se
schimbă împreună cu noi.
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că
este.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru
ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Hai să vorbim puțin despre partenerul nelipsit al vieții
noastre, minciuna.
Ce este minciuna? Dar ce este adevărul? Ce anume face ca un
lucru, o situație sau o afirmație să fie adevăr sau minciună?
Se spune că minciuna are picioare scurte. Și totuși, aduce mai
multe beneficii decât lungile picioare ale sincerității și
originalității.
Dar, care sunt efectele minciunii, falsității și mascaradei
asupra corpului uman, asupra psihicului?
Cum influențează ele sănătatea fizică, mentală și
spirituală?
Ce boli dau minciuna, falsitatea și purtarea de măști, și care
sunt consecințele lor pe termen lung?
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre ceva ce a devenit
normalitate în viața de zi cu zi într-atât încât nici nu mai
observăm cat de înstrăinați și de îndepărtați devenim față de
adevăr: MINCIUNA.
Te invit să citești, dar să și urmărești ediția de vineri, 12
mai 2017, a emisiunii „ESENȚA VIEȚII” de la Radio ZESTREA, în care
am vorbit cu Beatrice Moțiu despre MINCIUNĂ, FALSITATE ȘI MĂȘTI ALE
SOCIETĂȚII.
https://youtu.be/JAVc5Ybti9g
MINCIUNA, indiferent de formă, este adevărul altcuiva preluat
de om în lipsa adevărului propriu.
ADEVĂRUL, indiferent de manifestare, este tot ceea ce creează
și aduce în viața noastră starea de calm, bunăstare, împlinire,
pace interioară, bucurie și liniște în toate celulele
noastre.
Cam ca și cu hainele. Mai demult existau croitorii unde
mergeai și îți făceai la comandă ceea ce doreai, potrivit pe măsura
ta. Acum, totul se ia de gata, și se ajustează pe ici pe
acolo.
Cam ca adevărul altuia preluat, adaptat și ajustat la viața
proprie. Adică adevărul altuia ce ajunge minciuna noastră.
De ce este preferată minciuna în locul adevărului?
Pentru că e mai ușor de atins, e mai facilă. E mai ușor să iei
de-a gata teorii, idei, păreri gata fabricate de alții și ridicate
la rang de reguli, legi, cutume, datini, obiceiuri, etc, decât să
muncești din greu pentru a afla ce te face pe tine fericit(ă) și
împăcat(ă).
Pentru că e mai ușor să te ascunzi după ”eu nu vreau să supăr
pe nimeni” sau „nu vreau să păcătuiesc” decât să trăiești după
regulile care nu te supără pe tine, cea mai apropiată persoană a
ta, singura care contează cu adevărat.
Pentru că e mai ușor să fii leneș(ă) decât să muncești din
greu, e mai ușor să „furi” decât să creezi, e mai simplu să te
lamentezi altora decât să taci cu tine.
Minciuna a ajuns să fie atât de prezentă în viața noastră
încât nici măcar nu o mai observăm; s-a încadrat deja la capitolul
„normalitate”
Cea mai mare și mai des vehiculată minciună este: „Eu nu mint
niciodată!”
Da, da, știu!... Tu nu minți niciodată, nu ai făcut-o și nu o
vei face în veci pururi, juri pe roșu! Tu nu, niciodată!... Ptiu pe
tine, să nu te deochi cumva, perfecțiune întruchipată ce ești!
Alții da!... Oricine, toată lumea minte, dar tu nu! De aia ești
atât de fericit(ă), de plin(ă) de sănătate, de energie și de zen în
viață.
Chiar așa?
Minciuna poate fi directă, prin a spune lucruri ce sunt
departe de adevăr, sau indirectă, prin a nu spune adevărul, a-l
ascunde.
Se poate minți pentru a obține beneficii, sau pentru a-i
proteja pe cei dragi.
Se pot spune minciuni pentru a face rău cuiva, sau pentru a-i
ridica moralul omului atunci, în acel moment.
De câte ori nu se rostesc cuvinte și fraze goale de sens și de
prezența umanului din ele, doar pentru că „așa trebuie... așa e
politicos... așa e frumos... asta înseamnă educație...”?
De câte ori nu se simte nevoia de a spune ceva, indiferent ce,
doar pentru a umple tăceri stânjenitoare și momente de absență din
propria existență?
De câte ori nu se trezește omul vorbind doar pentru a nu tăcea
sau/și pentru că tăcerea e considerată slăbiciune; dar a spune
ceva, orice, indiferent ce, arată (pseudo)cunoaștere?
„Sunt urât(ă)... sunt gras(ă)... nu sunt în stare de nimic!...
sunt ratat(ă)... sunt o dezamăgire pentru apropiați... alții sunt
mai buni și merită mai mult, dar nu eu!”, etc.
Sau aceleași lucruri, dar spuse despre alții.
Recunoști șablonul?
De ce sunt toate astea minciuni? Pentru că asemenea afirmații
reprezintă comparații cu un etalon imaginar, valabil doar pentru
persoana care emite asemenea cuvinte. Ceilalți au alte standarde.
Tot de basm, posibil.
Dar, te rog spune-mi, în comparație cu cine ești toate cele de
mai sus? Dacă crezi asta despre tine, sigur ai în căpșorul acela al
tău vreun standard, vreun etalon la care vrei musai să
ajungi.
Cine ți-a spus că ești urât(ă), gras(ă), ratat(ă), că nu ești
bun(ă) de nimic?
Când ți-a spus?
Verifică, te rog, ce anume crezi că e urât la tine. Chiar tot?
Ce nu-ți place ȚIE, personal, nu altora? Ce condiții ar trebui să
îndeplinești pentru a nu mai fi urât(ă)? Și cum îți dai seama când
nu vei mai fi urât(ă)? Sau gras(ă)? Sau ratat(ă)? Sau ne-bun la
nimic?
Răspunde-ți la asta, rogu-te. Îți ești dator/datoare cu
sinceritatea. Oprește minciuna față de tine.
În actuala perioadă, minciuna a devenit ceva uzual, pe când
sinceritatea a devenit ceva desuet, demodat.
Pentru a reuși în viață trebuie să dai din coate și să turui
lucruri total diferite de crezurile personale. Adică să
minți.
Nu poți spune omului adevărul pentru a nu-l supăra.
Nu te poți îmbrăca așa cum vrei și simți pentru a nu
ofusca.
Nu poți fi tu, original(ă) pentru a nu vexa.
Nu poți trăi 100% așa cum vrei pentru a nu deranja standardele
„cariate” ale minților alienate ale celor care taie și
spânzură.
Pentru a reuși trebuie să fii fals(ă), adică să întreții o
imagine generală, a majorității, altfel te trezești izolat(ă),
marginalizat(ă) și însingurat(ă).
Iar dacă nu mă crezi, verifică, rogu-te, postările din
rețelele de socializare - Facebook, Twitter, Google plus,
Instagram, etc.
Uită-te la nume, uită-te la poze, uită-te la postări. Nu la
toți, dar la marea majoritate.
Barometrul a ajuns să fie marea adunare mondială de
like-uri.
De ce s-a demodat sinceritatea?
De când a cucerit minciuna teritoriu în viața noastră?
De ce falsitatea a ajuns să fie un „ingredient” obligatoriu al
vieții și al urcării pe scara ierarhică a valorilor?
De ce trebuie să purtăm măști pentru a fi general acceptați,
și de când schimbarea la față a adevărului în minciună a devenit
ingredientul principal al vieții actuale?
De ce „eu nu fac asta niciodată, și nu mint niciodată!” este
cea mai mare și mai des vehiculată minciună a vremurilor
actuale?
De ce e nevoie de minciună, de falsitate și de măști pentru a
reuși, în timp ce adevărul, onestitatea și curajul asumării sunt
blamate, ridiculizate și banalizate?
Pentru că vrem să fim iubiți, apreciați, recunoscuți; vrem să
reușim în viață, să avem bunăstare și abundență. Iar pentru asta am
face ORICE, chiar și să ne condamnăm la traiul în minciună. Și, în
loc să vedem ce înseamnă astea toate pentru noi, le „împrumutăm”
sau le „furăm”, că-s de-a gata.
Minciuna lasă urme adânci în sănătatea fiecăruia, și stă la
baza tuturor bolilor existente, indiferent de ce natură ar fi
ele.
De ce? Pentru că, vezi tu, sufletul, acea parte de dumnezeire
pe care o avem în noi cu toții, acel duh sfânt, știe foarte bine
care este adevărul croit pentru ca fiecare om să se dezvolte optim
și să fie ceea ce este menit în această viață. Dar mintea, acea
voce a emoțiilor neînțelese și neprelucrate de noi, acoperă cu
gălăgia sa vocea calmă a sufletului.
Gălăgie versus liniște.
Minciună versus adevăr.
Mintea, cu ale ei emoții, influențează creierul, computerul
entității OM. Nimic nu se întâmplă în corp fără ca creierul să dea
comanda, să-și dea permisiunea.
Emoțiile pozitive aduc o stare pozitivă. Adu-ți aminte de tine
când erai îndrăgostit(ă).
Emoțiile negative suprasolicită creierul, locul unde se află
centrii ce răspund de fiecare organ.
Iar minciuna de orice fel determină emoții negative,
indiferent dacă suntem conștienți de asta sau nu.
De aici și până la boli nu mai e decât un singur pas.
Minciunile ce nu pot fi înghițite duc la amigdalită sau
faringită.
Cei care se satură să mai audă minciuni de la cei apropiați
fac otite, iar într-un final se poate instala
surditatea.
Dacă nu mai poți vedea minciuna care a devenit viața ta, vei
purta ochelari. Dacă cauți adevărul dar nu-l mai vezi, dezvolți
glaucom. Dacă pur și simplu nu mai vrei să vezi în ce te-a
transformat minciuna, dezvolți cataractă.
Supărarea duce la afecțiuni ale inimii.
Furia pe sine aduce cu sine boli ale ficatului și
colecistului (fiere).
Frica atinge rinichii și le afectează
funcționalitatea.
Încrâncenarea și inflexibilitatea duc la boli de oase
și la diabet.
Rătăcirea de sine începe cu depresie și poate continua
cu probleme psihice, până la Alzheimer sau
demență.
Nehotărârea poate duce la oboseala cronică, dar și la
Parkinson.
Iar atunci când uităm de valorile noastre și ne devalorizăm că
nu putem atinge standardele altcuiva, se poate ajunge la
scleroza multiplă sau la scleroza laterală
amiotrofică.
Pentru mai multe informații, te invit să urmărești emisiunea
postată mai sus.
Ce este minciuna? Este adevărul altuia ridicat la rang de
adevăr propriu.
Ce este adevărul? Este acea stare care te face să te simți
bine cu tine însuți/însăți.
Care este cel mai mare adevăr? Acela că ești singura persoană
apropiată ție.
Tot ceea ce te deranjează la alții te deranjează, de fapt, la
tine. Tot ceea ce îți spun sau cer alții, se referă, de fapt, la
ei.
Nu fi fals(ă) pentru că ești așa doar față de tine.
Nu-ți pune măști deoarece te ascunzi doar de tine.
Ai curajul să te asumi pe tine și să îți asumi cine ești,
deoarece ești perfect(ă) așa cum ești. Iar acesta este
adevărul.
Restul... sunt adevărurile altora, minciunile tale care îți
otrăvesc viața, sufletul, esența.
Cum poți renunța la minciună? Prin credință adevărată (nu cea
doar trâmbițată la colț de stradă) în tine, în visele tale și în
etalonul tău.
Cum poți rămâne în adevăr? Nerenunțând la tine, indiferent de
părerea celorlalți.
Când frica de părerea celorlalți e mai mare decât încrederea
în tine, începe degradarea din toate punctele de vedere.
Ai de făcut o alegere grea. Alege. Alege-te!
Binețe, dragă OM!
Pink Floyd - Another Brick In The Wall
dr. Edith Kadar
Arad, 13 mai 2017
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest
blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze
aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
()
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se
poate face fără aprobarea autoarei.
.jpg)
