Păcatul vine de fiecare dată ambalat cu iluzia că ne va face fericiți. Aceasta a fost și iluzia vândută primilor oameni în Eden: „în ziua când veți mânca din el (din pomul interzis) vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu”. Păcatul, în ultimă instanță, nu este decât căutarea, conștientă sau nu, a propriei fericiri, în alte lucruri, și nu în relația cu Dumnezeu. Este încercarea de a ne umple singuri viața de semnificație, fără a alerga la Cel ce ne-a creat și ne poate da împlinirea după care tânjesc inimile noastre.