În seara asta, cu cer purpuriu și lumină de cearăNebună și caldă, mi-am așezat capul alene la tine în poalăMi-am întins trupul frumos langă tine, pe canapeaȘoptindu-ți cuvânt de iubire, de miere, de stea...
...Deodată, încep să-ți înșir verzi și uscate,Povești depănate cu har, pe-un fir de mărgelePovești cu prinți și prințese, cu zmeiCoborâți pe pământ din lumile lor paralele.
Din tâmple-mi răsar flori de magnolii timideînveșmântate în grele și lungi rochii de galăFistichii, azurii, ori verzui-aurii ca niște cantarideMi le prind galeș în păr, aproape adormită și goală.
Un tril ascuțit taman mă trezește,Mă gâdilă cu nesaț și adânc în timpanVisasem intens la toate iubirile mele de până la tine, de atunci, de mai anCum renunțaseră ele, viclene, să vrea să mai aibă cu mine orișice plan...
Dar azi, printre-așternuturi, șampanie, scân