Munca de combatere a literaturii considerate nocive a fost purtată, de-a lungul primului an al noului regim, nu numai în oficioasele de partid sau în presa culturală, ci şi în presa sindicală. Pe linia aceleiaşi retorici stereotipe a „otrăvirii” tinerei generaţii de către literatura burgheză, în Muncitoarea (publicaţie subintitulată supliment la „Viaţa sindicală” pentru femeia muncitoare) numărul 66 din 1948 apare un material nesemnat cu acuzaţii aduse editurilor americane (Să ferim sufletul copiilor de otrava tipărită. Trusturile americane de editură distrug sufletele copiilor din Statele Unite). Punctul de plecare îl reprezintă discuţia, probabil imaginară, dintre două mame care se mândresc cu lecturile copiilor lor, inconştiente de răul care îi pândeşte din paginile cărţilor pe care le citesc, căci „niciunei mame conştiente nu i-ar conveni să afle că băieţelul ei cu ochi ...