Sunt intr-o curte frumoasa undeva in Bucurestiul
vechi, pe o straduta atat de mica, incat ma intreb daca chiar
exista cu adevarat.
Muscate rosu aprinse "musca" cu nesat din verdele
crud al ferestrei, umpland-o cu iubire de floare acaparator de
dulce. Ma gandesc ca de dincolo de fereastra cineva ma priveste
curios, ascuns dupa draperiile grele, cineva dintr-o alta epoca,
poate un print. Brocartul il pastreaza insa bine ascuns, nu
ii vad bine chipul: Nu pot deslusi daca ma priveste pe mine curios,
sau daca priveste undeva departe, in spatele meu, intr-un alt timp
si poate pe alte meleaguri.
Se aude un pian dintr-o curte de langa, o muzica jazz care imi provoaca si mai intens visarea. Aproape ca as adormi pe treptele acelea gri, nevorbite de ani, ce par ca imi inteleg, mai bine decat oricine si orice, dorul.
Si cand nu te regasesc niciunde, nici in trup si poate nici in minte, camuflat sub greutatea gandurilor mundane si a ocupatiilor triviale, imi inchipui ca esti tu cel din spatele muscatelor indragostite, un tu dintr-o forma de noi inventata aici, pe loc, intr o curte frumoasa dintr-un vechi Bucuresti de poveste...
Se aude un pian dintr-o curte de langa, o muzica jazz care imi provoaca si mai intens visarea. Aproape ca as adormi pe treptele acelea gri, nevorbite de ani, ce par ca imi inteleg, mai bine decat oricine si orice, dorul.
Si cand nu te regasesc niciunde, nici in trup si poate nici in minte, camuflat sub greutatea gandurilor mundane si a ocupatiilor triviale, imi inchipui ca esti tu cel din spatele muscatelor indragostite, un tu dintr-o forma de noi inventata aici, pe loc, intr o curte frumoasa dintr-un vechi Bucuresti de poveste...
