În parcul din sufletulnopților vechicărările-au îngeriși bănci de mătase.Cuvintele-aprind trandafiripe poteci.Ecouri din file se-nchinăsfioase. Acolo e tainaiertărilor sfinte.O ploaie de clipecu iz de lumină.Ninsoarea din slovese-așează fierbinteiar lacrima ierbii,oh Doamne, suspină. Ți-auzi liturghia limbă română?Albastrul îți picurămirul pe frunte!Uimirea ta doareda-i încă stăpânăpe ruga ce inimaștie s-o cânte. Mă-nchinla flămândul icoanelor tale!Rup cuie ce-ți țintuieunicitatea!Mi-ești... Citește în continuare →