Asta este! Există acum noi dovezi, cum că, de fapt, aselenizarea americanilor nu este decât o uriașă minciună! Dovada? Vreți dovezi? Nimic mai simplu, cu mai bine de zece ani în urmă în ediția sa dintr-o duminică, un anume mare cotidian cu difuzare națională aducea argumente de netăgăduit în această privință! Oare așa să fie? Să vedem și noi despre ce este vorba….
Cităm din publicația cu pricina, cuvânt cu cuvânt:
“Miercuri seara, la ora 20:45 (21:45 ora
Bucureștiului), postul de televiziune francez ARTE a transmis un
film tulburător intitulat «A-t-on marché sur la Lune?» (S-a pășit
pe Lună?), care reia, cu argumentele logicii deductive și ale
declarațiilor unor persoane importante ale vremii, aceeași mare
suspiciune istorică. Problemele ridicate în acest film realizat sub
forma unui reportaj-anchetă sunt atât de grave încât realizatorii,
temându-se probabil de cine știe ce consecințe, i-au adăugat un
final artificial, din care lipsește argumentul științific aflat, se
pare, în posesia profesorului Răzuș.”.
Văzusem și eu documentarul cu pricina. A fost ceva de-a
dreptul senzațional. Încă de la primele secvențe am fost ca
fermecat. Nixon, temându-se că nu vor putea fi transmise imagini în
direct de pe Lună a dat ordin să se realizeze o înscenare pe Terra.
Pentru aceasta a fost ales Kubrick, cel care realizase deja
extraordinarul film 2001 – Odiseea spațială. Acesta, împreună cu o
echipă minusculă (numai patru oameni ai CIA), a realizat faimoasele
secvențe pe care le știm cu toții. Povestea este cunoscută de toată
lumea și, până să văd acest documentar, asta credeam că este: o
simplă poveste a unora cu imaginație în exces. Numai că în film se
aduceau argumente de necontestat: mărturiile unor foști consilieri
ai președintelui Nixon! Puteam să nu cred că am de-a face cu o
chestie serioasă? Puteam! Erau multe năzbâtii acolo, care ar fi
trebuit să-mi atragă atenția. Nu mi-au atras mai nimica, încă nu
dobândisem acei anticorpi care să mă ajute să îmi dau seama că este
vorba despre o făcătură. Așa că a doua zi am dat sfoară pe chat-ul
revistei Știință și Tehnică (pe vremea aceea avea și chat)… că
americanii… că așa și pe dincolo… auzi nene! Dar cum fac eu de
fiecare dată m-am apucat să verific. Rezultatul verificărilor mele:
zero. NASA nu reacționase în niciun fel la documentarul difuzat de
prestigiosul canal ARTE. Am intrat și pe site-ul postului francez.
Se vorbea acolo despre emisiunea văzută de mine, erau trimiteri
către alte site-uri de unde aș fi putut afla mai multe. Nu am aflat
absolut nimic. În cele din urmă am descoperit, tot pe ARTE, un
interviu cu realizatorul filmului care mă uimise. L-am
citit.
Acesta este faimosul film Operation Lune (Dark
Side of the Moon)
Am rămas blocat câteva clipe, după care am
izbucnit în râs… era o frumoasă înscenare toată chestia aceea care
nu mă lăsase să dorm toată noaptea. (Interviul îl puteți citi și
dumneavoastră la sfârșitul acestui text.) Se mai comit și în
revista noastră păcăleli din acestea, dar la sfârșitul fiecărui
articol de acest tip se dau lămuririle de rigoare. Documentarul
despre care v-am povestit nu a prea dat lămuriri. Așa că am rămas
păcălit mai bine de jumătate de zi! Acum, uitându-mă la filmele
care le găsesc pe net, și care îmi sunt adesea prezentate ca dovezi
incontestabile pentru tot soiul de năzbâtii, îmi dau seama că, din
nefericire, prea multă lume se lasă păcălită de tot soiul de
pseudodocumentare.
Dar să revin acum la “argumentul
științific” de care pomenea textul din care am citat la
începutul articolului.
Cui aparține acest argument? Domnului profesor Răzuș îi
aparține puternicul argument.
Cine este acest domn profesor? Este autorul unei
descoperiri științifice de importanță capitală, motiv pentru care o
publicație serioasă, La Revue Polytechnique de Geneve, l-a propus
pentru decernarea Premiului Nobel.
Ce spune această descoperire? Spune că lumina nu se
reflectă în vid, decât într-un mod particular. Să cităm din
publicația românească. “Lumina nu se reflectă în vid
DECÂT SUB UN UNGHI DE ZERO GRADE. (Am omis în articolul din 16
iulie să fac această precizare, extrem de importantă. În fizică
fenomenul se nume ște reflexie totală, adică unghiul de incidență
este egal cu unghiul de reflexie.)“ Vă rog eu frumos
de tot să nu zâmbiți atunci când citiți năzbâtiile cuprinse în
citatul de mai sus. Aveți puțintică răbdare. Așa scrie la gazetă.
Mare descoperire. Și această mare descoperire aduce cu sine
argumentul final.
Cristian Roman
Continuarea in
