48 de momente perfecte

Se face ca in o dimineața eram la iasi primul lucru pe care îl observ este ca urmează sa ma trezesc datorită unor raze de soare abundente și pline de energie pozitivă ce se revarsă pe fereastra spațioasă in fata căreia patul odihnitor parca ma aduce la viața dintr-un somn perfect revigorant ma uit in sus îl văd imaginea totemica confident atârnând asupra mea din graffiti și parca îmi spune asta este deja cea mai perfecta zi din viața este devreme din poziția soarelui de sfârșit de vara târzie ce parca zâmbește mulțumit de vatra pe care a încălzit o cu bucurie si plăcere radiind si împărțind fiecăruia o stare de bucurie abundentă parca in continuarea Gândului de ziua anterioară parfumul de nectarine încă îmi persista in nări de aseară întind mâna pe sub pat si scot dintr o sacoșa plină cu borcane înalte un alt compot inert plutesc ușor roșii spre portocaliu bucatele feliate din nectarine Furișate dintr o livada italiana dar cu note subtile de vacanța in Grecia la marea ce încă radiază caldura in dimineți ce adie a odihna si liniște răcoros de pașnica fructul umplut de soarele verii plăcute încă păstrează prospețimea si vigurozitatea unui fruct proaspat cules ce păstrează in sinea lui un pic din parfumul livezii scăldate abundent in roua cristalina sub un soare viguros din copaci țineri adânc înfipti și înviați din pământ cu gust ce cenușă luminos vulcanică blând încrezător Gicu tapetat in marcare pe perete îmi aproba gestul si clichetul capacului sigilat răsuna in camera spărgând liniștea profunda si leneșă eu și sucul ne simțim bine e atât de bun parca e viu parca încă nu s a trezit și doarme ca un fruct pur și viguros sub un cearșaf transparent dar acest moment unic și veșnic îmi aparține doar mie parca sunt singurul viu si revigorat din camera îmi simt bateriile încărcate suta la suta si lumina orbitoare ma mângâie ca pe un fruct copt gata sa imparta energie pozitivă parfumul sucului ce încă nu a primit întreaga dulceața a nectarinei pare a fi o infuzie îndulcită ușor doar de abundenta dulceața a fructului ajungând la un echilibru perfect pe care îl găsești doar intr un compot virgin care a ieșit din clocotul purificator ajungând la maturitatea perfecta după doar câteva zile de răcoare ma înfrupt din sucul amăgitor răbdător știind ca după acest moment hidratant urmează fructul cu gust divin nimic nu poate egala liniștea bunei camere in care parca ma învârt in gol ca o busola fără poli goală de întuneric inundata de lumina scăldată in aroma din gust pe care parca o respir parca toate simțurile ajung la un echilibru perfect fără un exces de stimul ce ar semnala pe ascuns o prăpastie orbit de soare soarta imi surâde prin dimineața minunata revărsată prin geamul puțin prăfuit de atâta liniște ce îl străbate parca la nesfârșit având norocul sa fie el cel ales de o raza perfecta a soarelui neputincios sa oprească de sub soare nici imaginea pieptisa a unui oraș leneș ce se pregătește sa se aștearnă obosit sub soare orașul parca nu dorește sa se trezească de lene nu știu ce zi este dar pare a fi o zi mare a fi o zi de sărbătoare iar sufletul imi este curat si ușor ca după doua spovedanii una de iertare si una de împăcare ba chiar si a treia de primire in lumina parca momentul ce nu se mai termina fără vre o sursa palpabila sau cu vre un indiciu ca vine din aceasta lume cu senzația ca am rămas blocat între răsăritul care s a terminat si ziua care nu dorește sa înceapă înveșniceasc momentul parca sub soare se întinde marea ce reflecta in mii de sclipiri soarele ce ma imbratiseaza ca un prieten drag pacea liniștea si aproapiata iubire imi sufoca sufletul in micimea lui eliberandul in lumina ce se izvoraste abundent in interior prin ochii strâns închiși aproape deranjant ma simt captiv in lumina și nu știu dacă ma apropii sau ma îndepărteaz dar sigur sunt ca am ajuns unde trebuie sa fiu iar țărmul orașului se întinde cu multe etaje sub mine fiind singurul care atinge norii spulberați de seninătatea începutului de zi este devreme încă si pentru parca prima oară ma retrag in răcoarea camerei de recreere pentru ritualul matinal cu nerăbdare ma pregătesc pentru o noua întâlnire cu perfecțiunea momentului Neantul pozitiv ma așteaptă radiind prin perete energia pozitivă ce inca ma așteaptă nerăbdătoare in camera alăturată lipsită de draperiile ce m ar proteja de seninătatea soarelui camera Albă cu o puritate neefemera ma reînvie camandu ma revin in camera și caldura parca in echilibrul perfect cu lumina îmi oferă o stare de bine parca îmi taie respirația și ma hrănește cu o alt fel de mana divina pe care o inspir adânc la nesfârșit ivesnicind momentul prin care chiar dacă afara ma așteaptă un sfârșit al lumii nu ma poate dezlipi de veșnicia acestei camere dar afara ma așteaptă la o aruncătură de bat jobul perfect in buricul orașului sta cuminte librăria ce asculta linistita și calma un jazz veșnic leneș cu accepte senine si colorate ușor din coloniala Brazilia ier eu librarul ei însetat de cunoașterea purități noului si înțelepciunii unei antichități readuse la viața din ruine in cărți cu parfum de nou cobor parca prea devreme pentru prima oară neîntârziat dar la momentul potrivit când toți librarii eu si muzele ne întâlnim in fata cufarului Așezat pe un altar prădat din călătoriile noastre de aventurieri suntem aici pentru a revarsa lumina asupra rafturilor doldora de cărți multicolore parca premeditând nelimitatele cunoștințe îngrămădite între pagini sclipiri de gânduri memorate fără viața in obiecte inanimate dar care prind viața scaparand noi idei gândite de autori ce urmează ca din chibrite ce se unesc in săruturi ce transmit lumina intr un alt univers de idei și așa mai departe seara ma așteaptă si plec de la munca ce a înnobilat toata ziua dar doi studenți ce par a fi mesageri din raiul dimineții ce încă o simt transced noaptea ce pare a fi zi și ma sfătuiesc le iau sacoșa ispititoare de rafie plină cu băuturi fine si dulci in sticle de metal sau transparente iată bunii samariteni ma vindeca de realitatea in care inca nu am coborât și pentru prima oară dețin un minibar ce ascuns sub pat in întunericul neștiinței va rămâne rememorand ca cei doi și au dorit sa le iau povara pentru ca vocația sacosii era mult prea ademenitoare pentru doua suflete slabe ce s au înfruptat prea mult din nectarul acestei vieți ce ca o învățătoare tânăra și severa i a educat prea din pruncie cu înbatator de bune dulci si minunate experiențe reintorcandu ma de la gândul cu vorbele celor doi tineri ce de nicăieri parca au apărut și legati parca in a preaplinului satisfacție își văd de drum mulțumind ca unui străin prietenos bun și vrednic de experiențe viitoare ca pot sa ii scap de o asemenea povara fiind destul de matur dar destul de tânăr pentru a lua in brațe firavul dar al vieții de student din care eram proaspat născut dar parca încă firav prunc ma dezmeticesc privind nebanuitor la inovația evenimentului și îmi dau seama ca băuturile erau diverse bere cu lămâie alcool dulce in sticle pretențioase cu nume deprofesoara dar parca una era deschisă si știam din experiențe dual anterioare ce gust are nu m am supărat ca băieții ce au încercat sa o dovedească nu au reușit sa o bage toată dar totuși faptul era consumat si coșul a primit sticla pe jumate despuiată bucuros probabil predecesorii acestei comori au încercat un pic din toate fără maturitatea de a lua un pic din fiecare si pe rând trecând peste lipsuri neștiind forma inițială a pachetului ce părea a fi primit de pe un meleag străin îl accept ca pe o pomana neștirbita si o ascund sub același obroc pentru ca alcoolul poate avea revelații nedorite necunoscuților de aceea am decis sa le păstrez pentru mine racorind surplusul zilei cu gândul ca voi degusta ușor si responsabil aceasta ofranda a locuitorilor nopții gestul nobil punea deznodământ miraculos perfectei zile răsărită de nicăieri dar parca din fiecare colțișor al pământului pentru un amărât și smerit cu duhul si sufletul de acest dar din care nemeritat m am înfruptat cu conștiința împăcată

P.s momentele acestei zile încă luminează rareori răsărituri si clipe efemere