Octave Calleya la 1900
Cosmopolit este cuvântul, pentru că vorbim de un
arhitect bucureștean născut la Istanbul, într-o familie malteză de
origine spaniolă, ai cărei membri au devenit cetățeni englezi după
includerea Maltei în Imperiul Britanic, în 1814. Dacă mai adăugăm
că mama lui era italiancă și că arhitectul și-a făcut studiile le
Ecole des Beaux Arts din Paris, ca să nu mai vorbim de faptul că
s-a căsătorit cu o româncă, fenomenul ilustrează din plin noțiunea
de „cosmopolit”.
În Malta, prima atestare a numelui apare la 1271, notând
existența unui Leo Calleya pe lista celor care transportau șoimi la
Curtea Maltei – listă care cuprindea numai persoane cu statut
nobiliar.
Maltagenealogy.comatestă la 1792 ușoara modificare a
numelui, prin prezența pe răbojul nobiliar maltez a lui Ugolino
Calleja Baron de San Cosimo. În volumul 627 din arhivele ordinului
Cavalerilor de Malta (Ioaniți), stă scris: Calleja Noble Ugolino
consegui dalla Munificenza del Gr. Mro titolo di Barone del Feudo
di S. Cosmo, posto nel Gozo, per se e suoi discendenti Maschi in
infinito, sotto l’obligo di dare, e presentare ogn’anno nel giorno
di S. Martino Papa alle Gr. Mri pro tempore un fiore a segno di
ricognizione. 27 Novembre 1792.
Insulele Malta și Gozo
Textul are poezia lui, consemnând că Ugolino Calleja a
primit prin generozitatea Marelui Maestru (al Ordinului) titlul de
Baron al feudei San Cosimo, situată pe insula Gozo, pentru el și
descendenții lui masculini, pe veci, cu obligația de a da și a
prezenta Marelui Maestru în funcție, în fiecare an de ziua Sf.
Martin Papa, o floare în semn de recunoștință. În țara birurilor
împovărătoare, floarea e mai greu de înțeles, dar în locurile unde,
ca tribut pentru ocuparea teritoriilor Tripoli, Malta și Gozo,
Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor Ioaniți trebuia să-i
plătească anual Împăratului Carol al V-lea un șoim, obligația de
a-și manifesta recunoștința printr-o floare era mai
normală.
Titlul de Baron de San Cosimo figurează, în Almanahul
Gotha, pe lista titlurilor stinse, dar povestea merita spusă măcar
pentru coincidența de nume... și pentru că e
simpatică.
Revenind la vremuri mai apropiate, tatăl
arhitectului Calleya, Xaverio, s-a stabilit la Istanbul împreună cu
soția sa Maria, născută Parisi. Xaverio era de asemenea arhitect și
a participat, între altele, la construirea palatului sultanilor,
Dolmabahce. Se pare că o stradă din Istanbul poartă numele
lui.
Xaverio și Maria au avut patru copii, Octave fiind cel
de el treilea dintre ei, născut probabil spre 1860. Spre deosebire
de ceilalți trei, care au trăit în Istanbul păstrându-și statutul
de cetățeni englezi, Octave s-a desprins de marele oraș turcesc. A
făcut între 1875-1880 studii la Ecole des Beaux Arts din Paris.
Acolo a fost coleg cu musceleanul Traian Săvulescu, care l-a
invitat ca, la întoarcerea la Istanbul, să se oprească din drum ca
să viziteze România. Nu a fost singura vacanță petrecută
aici.
Într-una dintre vizitele la prietenul său de la
Câmpulung, acesta îi oferă să proiecteze și să execute un cavou de
familie la moșia Pietroșani din Muscel. Moșia de cam 500 hectare
era proprietatea tinerei doamne Zoe Albescu-Baldovin, căpătată
moștenire de la tatăl ei adoptiv, boierul Gheorghe Baldovin, fost
pârcălab domnesc.
Cavoul Baldovin-Calleya, în stare precară de
conservare
Între tânăra doamnă divorțată și arhitectul cetățean englez se
înfiripă o idilă, astfel încât, la terminarea construcției, în
1899, cei doi se căsătoresc.
Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost pentru România o
perioadă de mare expansiune economică, foarte propice afacerilor, o
vreme în care arhitecții și constructorii erau foarte
căutați.
Octave Calleya se stabilește în primul moment la
Câmpulung, unde construiește pe strada Negru-Vodă, în jurul vechii
case Baldovin, șase noi corpuri de casă pentru familie, care în
anii următori s-a mărit prin venirea pe lume a opt copii, dintre
care au trăit șase.
În același timp, arhitectul înființează la București o
antrepriză de construcții. Din păcate, multe dintre clădirile
construite de Calleya sunt pierdute sau încă
neidentificate.
Piața Romană 3
Printre casele pe care le ridică în acea perioadă se numără și
frumoasa vilă construită la începutul secolului pentru un diplomat,
păstrată și astăzi în Piața Romană nr. 3 (în prezent adăpostește
magazinul Steilmann). Clădirea are parter înalt, etaj și mansardă.
Fațadele au un decor elegant, cu traveele separate prin pilaștri
angajați, cu caneluri și decor dantelat la partea de jos.
Colțul rotunjit racordează trecerea între Piața Romană și
Bulevardul Dacia. Parterul înalt are deschideri generoase,
încheiate în arc în plin cintru, etajul are ferestre rectangulare
cu balconașe de fier forjat. Cornișa este împodobită cu denticuli.
Un mic bovindou la etaj personalizează fațada mai scurtă dinspre
Bulevardul Dacia, încadrat de un pilastru angajat și de un pilastru
adosat, soluție aleasă pentru a îndulci trecerea către volumul
cilindric care marchează colțul. Intrarea se face prin curte, pe
scările protejate de o copertină și încadrate de pilaștri adosați,
la fel ca și cel care marchează colțul dintre fațada principală și
cea laterală dinspre curte. Clădire de stil eclectic, casa are
interioarele tot atât de elegante ca și exterioarele: mozaicuri,
stucaturi; chiar și motivele decorative ale cahlelor sobelor sunt
armonizate ca formă și culoare cu ornamentele stucate și
policromate ale tavanelor și ale pereților.
După câțiva ani, familia Calleya se mută în Capitală.
Ultimul lor copil se naște la București. În 1906, arhitectul
primește cetățenia română, prin decret regal.
Construiește locuințe, ocupație care îi aduce venituri
frumoase. Soția lui, fără să se lase împiedicată în activitate de
numeroasele nașteri, administrează cu mână de fier moșia Pietroșani
și proprietățile în număr mereu crescând ale familiei. Octave
Calleya și doamna Zoe făceau parte, fără îndoială, din acea specie
de oameni ai secolului XIX și ai începutului de secol XX care au
pus bazele belșugului timpului nostru, oameni de fier, care nu știu
ce înseamnă odihna. Istoria produce rar asemenea oameni și uneori
transmite și urmașilor calitățile lor.
Zoe și Octave Calleya și cei 6 copii ai lor
Cei doi și copiii lor locuiesc în București într-o casă
închiriată din strada Fântânei (azi Berthelot), dar starea lor
materială se îmbunătățește din ce în ce mai mult în urma
activității frenetice, astfel încât, în 1910, arhitectul ridică
pentru propria familie o locuință elegantă pe strada Cometa 57, azi
Căderea Bastiliei 45.
Casa din strada Cometa 57, așa cum a fost construită de
Octave Calleya
Familia locuiește la etajul acestei impozante vile
neo-românești până în 1928, un an după moartea lui Octave Calleya.
Iată descrierea pe care Mihai, fiul arhitectului, o face vastului
apartament în care locuiau:
„La fațada dinspre stradă se aflau dormitorul părinților
mei cu un balcon deasupra grădinii ce despărțea casa de stradă,
dormitorul sorei mele Mary, un hall mare, o terasă minunată și un
salon mare de primire care servea și de cameră de muzică. Din hall
se desfăcea o sală care avea pe ambele părți patru dormitoare
pentru cei 5 băieți și o intrare camuflată ce ducea în podul
clădirii. La capătul sălii coborau 5 trepte într-un al doilea hall
din care se desprindea în stânga scara monumentală de intrare spre
curte, în prelungire anticamera, camera de baie și wc-ul; în
dreapta, biroul Tatei și intrarea în vasta sufragerie. Din
sufragerie se desprindea sala de serviciu, cu un frumos balcon spre
curte, la capătul căreia se găseau două camere pentru personalul de
serviciu, o cămară, o bucătărie mare, un hall de intrare în care
dădea scara de serviciu ce cobora în curte. Jos, în curte, două
wc-uri și o cișmea.
Era un apartament de confort și lux: parchet peste tot,
pereți în ulei sau tapet de mătase, lustre de bronz, lambriuri din
lemn sculptat cu gobelinuri în sufragerie, vitralii, mobilier de
epocă. […] Așa și-a început viața așezată familia Calleya, cu șase
copii de școală, guvernantă, bucătăreasă, 2-3 fete în casă, șofeur
și om de curte.”
Casa din Căderea Bastiliei 45, vândută de familie după
moartea arhitectului, a fost total remaniată, astfel încât acum
nici măcar nu mai amintește de vila neoromânească
inițială.
Octave Calleya la maturitate
Arhitectul muncea mult: devenise proprietar pe întinse
suprafețe de teren și pădure, case în Câmpulung și București. A
înființat în 1908 Societatea Forestieră Tămașu, Cicănești, Argeș,
cu birou comercial: poseda pădurea Tămașu, tren forestier cu cale
ferată îngustă, locomotivă cu abur, 10 vagonete platformă. În timp,
Societatea Forestieră a fost dotată cu fabrică de cherestea și
parchete.
După Primul Război Mondial, neobositul și
întreprinzătorul Octave Calleya a înființat la București o Bancă de
Credit, societate pe acțiuni cu sediul pe Calea Victoriei, pe care
a condus-o până la sfârșitul vieții. Care nu a întârziat
mult.
Epuizat de munca neîncetată, arhitectul Octave Calleya
s-a stins la 27 octombrie 1927.
A fost înmormântat în cavoul Baldovin, construit de el
la venirea în țară, pe moșia Pietroșița.
Pridvorul conacului Baldovin de la Pietroșița, astăzi
dispărut
În 1947, Zoe Albescu-Baldovin-Calleya a fost izgonită de pe
moșia care-i aparținea de drept, conacul a fost jefuit și distrus,
cavoul a fost profanat.
La moartea ei, în 1955, nu a avut parte să fie
înmormântată în cavoul de pe moșia ei.
De arhitectul Calleya mai aduce aminte astăzi vila din
Piața Romană. Dar numai celor care știu să citească paginile
străzilor și caselor orașului.
Câțiva arhitecți cu numele de familie Calleya/Calleja
construiesc case frumoase prin Spania, Malta și o mulțime de alte
părți ale lumii.
Strănepotul arhitectului, care-i poartă numele, Octav
Calleya, plecat din țară în timpul comunismului, este astăzi un
cunoscut dirijor în Spania. În 2012 a susținut un turneu de
concerte în România. Parcă-mi aduc aminte că în ianuarie 2013 a
dirijat la Ateneu.
Bibliografie: Mihai Calleya, Al vostru,
tata, ed. Aritmos, f.a.
Carmel Cassar, A concise history of Malta,
Mireva, 2000
http://www.almanachdegotha.org/id218.html
