Odă fericirii

 

Fericirea-i precum steaua în cădere,„Iaca este!” Peste-o clipă... „Gata, nu-i...” Și trăim tot în regrete și durere,Pe ruina și cenușa dorului.

 

Spun profeții: „Fericirea este clipaCe-o trăiești imediat, doar în prezent”,Cât ar face o mișcare cu aripaO idee împletită-n gând latent.

 

Și mi-am zis: eu fericiri am milioane,Oirce clipă e din nou un alt „prezent”,Ce-mi aduce praf de perlă în vagoaneSă-mi zidească viitorul coerent.

 

Fericirea mea încearcă să aderePentru viață lungă-n rima unui vers,Doar steluța ce se stinse în cădere