DISCLAIMER: Un om cu adevărat înțelept știe și acceptă că fiecare om are dreptul la gândirea și la părerea proprie. Doar oamenii care nu știu să gândească singuri, care așteaptă ca o autoritate umană să le spună ce să facă și cum să fie, se pot simți ofensați de orice altceva este ieșit din pătratul gândirii impuse.

Prin acest material mă adresez doar celor care gândesc singuri, gândesc liber, care nu așteaptă să vină cineva să le spună dacă ceea ce este în afara dogmei e permis sau nu. Acest material se adresează doar celor care au o legătură personală cu divinul din ei.

* * * * * * *

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre fiul lui Dumnezeu, și vorbim, de fapt, despre fiecare dintre noi. Pentru că fiecare suntem, ca esență, copil de Dumnezeu.

Când vorbim despre patimile lui Iisus, vorbim, de fapt, despre patimile transformării noastre din om stăpânit de dorințe și de frici, în OM care îl manifestă pe Tatăl-creator, pe Dumnezeu.

Așa cum fiecare om își manifestă programele moștenite de la părinți, așa Omul, după ce s-a lepădat de toate programele care îl țineau în ignoranță, poate începe să îl manifeste pe Părintele-Creator, pe Dumnezeu.

„Ceea ce este sus este și ceea ce este jos; Ceea ce este jos este și ceea ce este sus”, spune a doua lege universală a hermetismului, Legea corespondenței. Cu alte cuvinte, dacă am fi atenți la noi, la trăirile noastre și la semnele primite, ne-am da seama dacă trăim în lumină, ca fiu/fiică de Dumnezeu, sau în iad, în întunericul dat de frici, vinovăție, ură, ranchiună, rușine, furie, neiertare.

Când suntem stăpâniți de trăiri și emoții negative, avem tendința de a da vina pe Dumnezeu și de a spune că ne-a bătut, ne-a pedepsit sau că a uitat de noi. Dar asta este departe de adevăr. Dacă ar fi așa, ar însemna că Dumnezeu, care este Iubire, ne bagă cu forța în iad, și ne împiedică accesul la lumină, la iubire. Iar asta este 100% fals. Alegerea luminii sau a întunericului ne aparține, noi o facem. Noi suntem cei care alegem nefericirea pentru ca, apoi, să dăm vina pe Dumnezeu sau pe dracul.

Liberul arbitru se referă la alegerile pe care doar noi le putem face, doar este viața noastră.

Nimeni nu ne poate forța să rămânem într-un loc sau într-o relație care ne secătuiește de viață. Alegerea ne aparține, și o facem pentru a-i mulțumi pe alții, nu pe noi. Deci dacă am fost lăsați pe dinafară tot de noi („să nu-i supăr pe alții”, „ce-o să zică lumea”), de ce ne supărăm pe ceilalți, dar mai ales pe Părintele-creator, pe Dumnezeu?

De ce, atunci când ne-a trimis mesaje prin alții (Dumnezeu lucrează prin oameni, n-ai uitat, nu?!) și am ales să le ignorăm, nu ne-am asumat responsabilitatea pentru consecințe?

De ce, dacă nu ascultăm mesajele, noi nu suntem niciodată de vină, doar Dumnezeu sau dracul, după preferințe?

Fiul Omului, Iisus, a fost un om care și-a observat trăirile și emoțiile întunecate care îl țineau în iad (coborârea în iad), și a lucrat cu ele, știind că este sămânță de Dumnezeu, și că Tatăl există și se manifestă în el și în noi, oamenii. Asta a și venit să ne transmită.

Când vorbim despre Iisus, vorbim, de fapt, despre oricare dintre noi, oamenii, copii ai lui Dumnezeu, care ne hotărâm să ne privim în față fricile, furiile, vinovățiile, să ni le acceptăm și să acționăm în lumină: „Facă-se voia Ta!”. Această expresie reprezintă renunțarea noastră de a ne crede dumnezei care știu mai bine decât Tatăl, și reconectarea noastră la Dumnezeu, la Lumină.

Iisus a venit să ne arate că fiecare om se poate lepăda de demonii lui - vinovăție, ranchiună, bârfă, învidie, neiertare - și că oricând poate alege Lumina, în orice moment, nu doar de sărbători. Asta și reprezintă gestul luării de lumină: „veniți de luați Lumină!”. Cu alte cuvinte „renunțați la iad și la demonii pe care vi-i hrăniți prin frică, și reînviați în Lumina din voi, în Tatăl care există în fiecare om!”.

Învierea reprezintă alegerea Luminii, a Iubirii din noi. Iisus a venit să ne arate asta. Nu a fost înțeles, și mulți nu înțeleg nici acum, în special cei care așteaptă ca alții să le spună cum și ce să gândească.

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre Omul în Lumină, vorbim despre oricare om care alege să iasă din dogma impusă de alți oameni și să trăiască în Lumina Tatălui creator.

Suntem UNUL.

Religiile ne divid, credințele ne învrăjbesc, dogmele ne îngrădesc.

Suntem UNUL!

Suntem cu toții copiii ai lui Dumnezeu, indiferent dacă ești de acord cu asta sau nu. Suntem Dumnezeu, iar Iisus asta a venit să ne arate.

Dumnezeu, care e Lumina și Iubirea, este în noi, și atunci când îl alegem înviem și noi.

Dumnezeu este viu în noi! Omul învie după ce acceptă că este fiu/fiică de Dumnezeu.

Hristos a înviat! Fiu/fiică a lui Dumnezeu, tu ai înviat?

Binețe, Om în Lumina lui Dumnezeu!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 15.04.2023