Pentru mine Sărbătoarea Paștelui are o semnificație psihologică. Isus își asumă păcatele și suferințele noaste fiind un exemplu de conștientizare, reîntrupare și iluminare. Adică cum?

Hristos crucificat este în contact cu suferința lui, prezent în simțuri. Deși se simte hulit, trădat, învinovățit și pedepsit pe nedrept, el rămâne atent la corpul și la trăirile lui. Nu raționalizează, nu se revoltă, nu dă vina pe alții, nu ignoră emoția fiind puternic, nu se concentrează pe soluție, nu se alină cu vicii, nu se aruncă în muncă, etc. Se întâlnește cu durerea fizică și emoțională plenar. Vulnerabil. Corporal. Conștient.

Deși pare că asta îl omoară, El se reîntrupează.Omul traumatizat se deconectează de corpul lui pentru a face față durerii originare. Asta e un fel de amorțire a simțurilor, aproape o moarte. Vindecarea vine din trecerea prin durere, care îl readuce pe client în corpul său. E un proces...