din 48  și până unde libertate, răzbunarea libertății șau îngrădirea libertinajelor

iată ca am ajuns la capătul puterilor sustenabile și o luăm la vale scăldați în plăcinte printre piețe și depozite în care ne ascundem agoniselile acestei efemere lumi, cu cât scoatem capul la iveală cu atât ne dăm seama că fuga după bani e de pripon o fugă în cerc înspre ziua remunerației și dinspre aceasta, ne ține în loc, în jurul căreia paștem dar tarlaua seacă și remunerațiile nu mai au valoare dar cum să scapi din acest cerc vicios manevrat cu două noduri cel al eliberării din robie și robia în scopul eliberării. timpul trece pietrele rămân cuvintele seacă de înțeles și mintea se pierde în neștire. unde am ajuns și de unde am plecat când am dat perele pe semințe de nisip încă mai sper la mai bine dar cu ce preț când nici imaginația nu mai caută speranțe să te înbogățească în loc de primăvară iarna ține cu dinții...