Au trecut zile și nopţi la rând ȋn care jurnalul nu-i
mai răspunsese, nopţi ȋntregi ȋn care nu ȋi putea sta gândul decât
la el, imaginea aceea fantomatică, silueta aceea neagră pe care o
zărise ȋn noaptea aceea printre gene. Era incredibil cât de mult
pătrunsese ȋn sufletul ei, cât de mult pot ȋnsemna câteva cuvinte
bine alese, ȋncurajările din fiecare rând, cat de multe reușea să
ȋnţeleagă din cuvintele ei strălucitoare aparent ȋnșiruite fără
sens. Răsfoi din nou jurnalul și găsi din nou aceleași pagini albe,
același gol pe care ȋl simţea de fiecare dată până ȋn fundul
oaselor când regăsea doar neantul de pagini albe dincolo de vorbele
ei ȋnșiruite cu patos. Era sigură de faptul că el citise, că
parcursese paginile ȋn care ea ȋși pusese toate dorinţele pe
hârtie, descriind ȋn amănunt desfătarea trupurilor ȋn lumina difuză
a șemineului la fel cum era sigură că recitise poate rândurile cu
sărutări fierbinţi și șoapte, rânduri cu care ȋl delectase și ȋn
alte seri, lâsându-I ȋntre paginile albe imagini amănunţite a unor
nopţi calde de vară cu nisipul lipit de picioare, a unor trupuri
fierbinţi desfătate de apa sărată a mării sau doar de faianţa rece
din baie și de sunetul necontenit al dușului sau doar descrierea
unor locuri banale a căror esenţă devenea doar o șoaptă la ureche,
o privire anume sau un zâmbet.
Scria ȋn continuare, ȋn fiecare seară aproape și de
fiecare dată cand termina simţea același gol ȋn stomac, același
sentiment al gândurilor trimise ȋn neant. Şi ȋnainte scria ȋn
fiecare seară, umplea aceleași pagini albe, dar ȋn momentul ȋn care
jurnalul ȋi răspunsese, totul se schimbase căci pentru prima dată
tot ceea ce scria ajungea să fie citit și dincolo de asta, era și
ȋnţeles ȋn cele mai adânci sensuri. Cu toate că trecuse timpul,
nimic nu se schimbase, aceleași lacrimi se rostogoleau pe obrajii
ei aproape ȋn fiecare seară când din nou scria și știa că nu va mai
primi vreodată răspuns, același gol ȋn stomac care nu ar fi putut
fi umplut decât de vorbele lui atât de bine ticluite. Ȋnchise ochii
pentru o clipă, auzea fâșâitul perdelei umflate de vânt, simţi cum
niște mâini ȋi mângâie părul, un obraz lipit de obrazul ei,
aceleași șoapte cu glas stins, aceleași degete de ceară urmărindu-i
conturul buzelor, aceeași mireasmă de brad ȋi sfredeli nările doar
ca să deschidă ochii și să ȋntâlnească aceleași pagini albe,
același gol ȋn stomac, același iz de gânduri negre dându-i târcoale
neȋncetat…
Regasiti si partea I partea 2 partea 3 partea 4 partea 5 partea 6 partea 7
Regasiti si partea I partea 2 partea 3 partea 4 partea 5 partea 6 partea 7
