Rǎtǎcesc ȋn universuri paralele, spȃnzuratǎ ȋn vidulgȃndurilor din ce ȋn ce mai ȋncȃlcite. ȋncerc sǎ mǎ caut printre rȃnduri,ȋncerc sa mǎ regǎsesc ȋn cuvinte… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn iubire, ȋnsǎ ea nu se mai regǎsește ȋn mine… ȋncerc sǎ mǎregǎsesc ȋntre litere, ȋntre litere ȋnșirate farǎ sens pentru unii, dar cuatǎta ȋnsemnǎtate pentru tine, cǎci tu poți uneori sǎ ȋnelegi neȋnțelesul celorspuse de mine… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn abis, ȋn genunea distanței dintre noi,ȋnsǎ nu ma pot regǎsi decȃt ȋn neantul ochilor tǎi!Mǎ regǎsesc uneori ȋn versuri, ȋn versuri negre, ȋn versurifǎrǎ rimǎ, ȋn versuri albe și fǎrǎ de cuvinte… mǎ regǎsesc ȋn nemǎrginireaȋnvolburatǎ a mǎrii, mǎ regǎsesc pierzȃndu-mi rasuflarea ȋn valurile eiȋnspumate… mǎ regǎsesc ȋn pustietate, ȋn liniștea asurzitoare a freamǎtului cuiz de dimineațǎ umedǎ și plina de picǎturi de rouǎ atȃt de pure… pure ca trupultǎu de