Grace se află într-un moment al vieții ei greu de
imaginat. Pierderea părinților îi dă lumea peste cap, iar timpul se
pare că nu este de partea ei. La puțin timp după tragedie,
adolescenta este nevoită să se mute în Alaska, unde se află unchiul
și verișoara ei. Aici, unchiul Finn este directorul Academiei
Katmere, noua ei casă și în același timp instituția în care va
învăța. Verișoara ei Macy încearcă s-o facă să se simtă ca acasă,
doar că ea râvnește la San Diego, îi e dor de prietena ei cea mai
bună și ar vrea ca totul să fie ca la început. Cu rănile
nevindecate, Grace trebuie s-o ia de la capăt, să fie iar noua
elevă printre colegi necunoscuți. Temperaturile scăzute și
presiunea resimțită nu sunt singurele impedimente în Alaska, având
în vedere că Grace a fost la un pas de moarte la puțin timp după
sosirea acesteia. Colegii ei misterioși îi dau târcoale și încearcă
s-o intimideze, iar Jaxon Vega i-a atras atenția într-un mod
special. Dar este pregătită să afle că noii ei colegi nu sunt ceea
ce par? Pe tot parcursul romanului Grace se află într-o cunoaștere.
Cu pași mărunți se îndreaptă către adevăr, iar totul începe să se
lege. Ceea ce i se pare la început drept bizar sau de domeniul
fantasticului, devine cât se poate de concret.
„E un sentiment groaznic și care te uimește în
același timp. Atât de groaznic, încât de-abia îi pot rezista. Atât
de uimitor, încât nu îl pot opri. Așa că nu o fac. Și nici el nu o
face. În schimb, doar stăm acolo, nemișcați. Devastați. Concectați
prin foarte diferitele noastre drame într-un fel pe care-l poți
simți, dar nu îl poți înțelege. Nu știu cât timp rămânem așa,
privind unul în ochii celuilalt. Recunoscând durerea celuilalt
pentru că nu o putem recunoaște pe cea proprie.”
„În schimb, mă scufund într-unul dintre scaune și
în sfârșit, în sfârșit las lacrimile să îmi curgă. Sunt multe - nu
am mai plâns, plâns cu adevărat, de la înmormântare, iar acum, că
am început, nu sunt sigură că mă voi opri vreodată. Durerea
pierderii cuiva este ceva sălbatic înlăutrul meu, un animal turbat
care îmi sfâșie interiorul și face ca totul să mă
doară.”
„Sigur, e o parte din mine care nu își poate
imagina despre ce lume vorbește, ținând cont că locuiesc, în
prezent, în mijlocul unui roman fantasy - unul complet, cu creaturi
fantastice și secrete din belșug. Dar e o parte și mai mare din
mine care vrea doar ca el să știe că, indiferent despre ce lume
vorbește, și orice i s-a întâmplat în lumea aceea, sunt de partea
lui.”
Am citit cu drag „Ardoare”. Am simțit că m-am întors
la acea nostalgie călduroasă, plină de amintiri și fandom. Cu toate
că pare o serie care mimează parcursul Sagăi Amurg,
Crave reușește să se detașeze și să nu fie doar o
altă serie cu vampiri, fiind conștientă de celelalte serii sau
trenduri care apar înainte de acțiunea romanului în
sine.
Am rămas surprins când am întâlnit elemente de
meta-ficțiune în poveste, dacă nu chiar șocat, Grace știind
de Twilight sau Legacies (spinoff Jurnalele
Vampirilor). Grace ajunge să se compare la un moment dat cu un
personaj dintr-o serie YA care ar necesita să fie salvată. Mai meta
de atât nu știu dacă s-ar putea, dar rămâne să vedem și-n celelalte
volume.
Mi-a plăcut foarte mult că majoritatea acțiunii
se petrece în Alaska, la Academia Katmere, un loc nu doar al
vampirilor, ci și al altor personaje fantastice și sper că-n
celelalte volume scriitoarea să continue acțiunea în cadrul
Academiei.
Povestea reușește să ne transmită atâtea
indicii și informații pe care trebuie să le digeri ca mai apoi să
realizezi că întreg spațiul este unul plin de personaje fantastice,
doar personajul principal, în inocența ei, nu realizează că
într-adevăr se confruntă cu o altfel de realitate întâlnită în
cărți, filme și seriale. Mie unul mi s-a părut fascinant ca o
persoană familiarizată cu universuri cum e cel al vampirilor, pus
față în față cu o descoperire cum e Academia Katmere, să nu ia în
serios fiecare indiciu până în ultima clipă. Mi-a plăcut că
personajul nu a trecut peste momentul tragic din viața ei,
pierderea părinților, suferința și anxietatea fiind
nuanțată pe parcursul romanului într-un mod pregnant, iar dacă luăm
în considerare starea personajului principal, cumva putem explica
și faptul că nu realizează de la început că noul ei cămin este unul
atipic.
Structura constituită din capitole
scurte m-a făcut să citesc romanul foarte repede și-n același timp
să mă amuz de fiecare titlu de capitol, care este savuros și cu
diferite referințe.
Sfârșitul m-a luat total pe
nepregătite. Să vă așteptați la un twist, care pe mine m-a făcut să
fiu și mai intrigat de ce se întâmplă în următorul volum din
serie.
Nota: 9/10
Titlu: Ardoare (Volumul I din seria
Crave)
Autor: Tracy Wolff
Editura: Leda Edge (Editura Corint)
Recenzie: Claudiu
