Doamne,Cad fulgi mari de noapte şi zăpadăPe drumuri şi pe satul meuŞi înţeleg cât poate-un Dumnezeu,Când mintea mea nu poate să mai vadă. Se-ntind chilimuri albe pe uluciŞi urmele în urma noastră pier—Un sat uitat între pământ şi cerCu-o lume de poveri şi de năluci. Ce-Ţi putem da din tot ce-avem,Din simplitatea noastră de cătun,În... Citește în continuare →