Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe
noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se
schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru
ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
În fiecare an, luna decembrie și începutul lui ianuarie
reprezintă perioada de maximă agitație a oamenilor care trăiesc în
țările civilizate, adică acelea în care comerțul este încurajat la
maxim.
Același lucru este valabil, de fapt, pentru orice sărbătoare
ce atrage atenția.
Majoritatea oamenilor se agită pentru a face cumpărături, a
face cadouri, a face pregătiri pentru întrunirile de familie și
întâlnirile cu prietenii.
Adică ceva ce se (poate) face în fiecare zi a anului fără a fi
nevoie de definiții pompoase, de atitudini festiviste și de
declarații pline de formă, dar goale ca simțământ.
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să facem o incursiune în realitatea sărbătorilor
pentru a vorbi despre manifestările exterioare versus trăirile
dinlăuntrul nostru.
Ca de obicei, te rog să nu te grăbești să tragi concluzii până
ce nu citești ceea ce am de spus. Cum e scris la începutul fiecărui
material, sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu
răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles.
Nu uita să pornești muzica pentru a-ți fi
alături.
În această perioadă a sfârșitului de an 2017 și început de
2018 se vorbește mult, dar se spune foarte puțin.
Adică se folosesc o multitudine de fraze și urări pompoase
pentru că „așa se face, e frumos să fii bun de sărbători, nu-i
așa?!”
E atât de mult festivism implicit în perioada sărbătorilor
încât nici nu se mai observă marea minciună la care suntem cu toții
părtași: s-a uitat adevărata semnificație a sărbătorilor de iarnă,
înlocuindu-se cu una convenabilă, comercială, plină de pompă și de
falsitate.
Dacă ar fi să te întreb care este semnificația sărbătorilor de
iarnă, mi-ai spune, probabil, că este bucuria alături de cei dragi,
momentul din an în care iubirea și empatia se împletesc cu viața de
zi cu zi pentru a crea magia hibernală a Crăciunului.
Sau mi-ai spune că este sărbătoarea nașterii lui Iisus.
Iar eu te-aș întreba, rugându-te să fii 100% sincer(ă) cu
tine: unde este sărbătoarea, oricare ar fi ea - în sufletul tău sau
în afara ta? Repet, fii sincer(ă) pentru că răspunsul ți-l dai ție,
nu mie.
Eu nu contez, doar observ ceva ce se repetă an de an, și, în
loc să se atenueze, se amplifică.
Cu cât în suflet este mai gol, mai pustiu de iubire, bucurii
și armonie, cu atât este mai mare gălăgia cu care omul își declamă
și își declară exact acele sentimente de care duce lipsă.
Nu mă înțelege greșit, sau înțelege-mă după cât și cum poți:
nu sunt împotriva a ceva, dar dacă ești cu adevărat plin de iubire,
armonie, bunătate și empatie de sărbători, nu ești așa în fiecare
zi, 365 de zile pe an? De ce atunci suntem darnici, suntem buni
unul cu altul, pentru ca apoi să revenim la vechile emoții și
trăiri negative?
De ce sărbătorile sunt doar pauze luate de frici, furii, ură,
dezbinare, etc?
Eu cred cu toată ființa că bunătatea, bucuria și solidaritatea
manifestate de sărbători sunt prezente în permanență în fiecare
persoană, și că nu pot fi scoase la înaintare de sărbători ca o
haină de la naftalină sau ca o insignă atârnată în piept.
Dragă cititorule, ce vreau să te întreb nu este de ce ești
pozitiv, plin de bucurie, entuziasm și optimism de sărbători, ci
vreau să te întreb DE CE NU EȘTI AȘA ÎN FIECARE MOMENT AL VIEȚII
TALE, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 52 de săptămâni pe
an?
Este ca și cum ai aprinde lumina și ai porni căldura în casă
doar de sărbători, pentru ca, în restul timpului, să te complaci în
frig și întuneric.
Optimismul sărbătorilor există deja în tine, dacă el se
manifestă sincer. Nu-l poți inventa, împacheta și prezenta celor
din jur ca un iepure scos din pălărie.
Iar dacă în restul timpului ești încruntat(ă), agitat(ă),
plin(ă) de venin, frici și furii, dă-mi voie să te anunț că ceea ce
afișezi și postezi de sărbători este o mare minciună, iar singura
persoană pe care o minți cu adevărat ești chiar tu!
Și, dă-mi voie să te mai întreb ceva, dar te rog să îți dai
ție răspunsul: ce îți mai face SUFLETUL?
Știi tu, acea esență a ta, acel ADEVĂR ce există în tine, care
are, de fapt, menirea de a folosi corpul fizic pentru a ajunge
acolo unde așteaptă experiențele noi pentru a-l îmbogăți, și nu să
fie aruncat la gunoi pentru a împlini nevoile fizicului.
Ce-ți mai face SUFLETUL cel de plin de trăiri, emoții,
experiențe, acela care îți aduce adevărata cunoaștere și adevărata
bogăție a ta? Acea lumină din tine pe care o cauți în afara ta, în
ornamentele și cuvintele false pe care le utilizezi pentru a-i
impresiona pe alții.
Ce mai face SUFLETUL tău iubitor de liniște, bucuros de
iubirea față de tine, hrănit de atenția pe care i-o dai și ți-o
dai?
Știi tu, SUFLETUL, acea bucată din lumina divină cu care ai
venit aici, și care a „îmbrăcat” haina fizică pentru că avea nevoie
de un vehicul pentru a căuta ceea ce e de găsit în fiecare
viață?
SUFLETUL, locul unde sălășluiește liniștea și pacea, mai
știi?
SUFLETUL, care conține toate experiențele de care ai nevoie
pentru a trăi în liniște, pace și armonie cu tine, mai întâi, și
apoi cu ceilalți.
Te gândești să îmi dai un răspuns standard, stas, ceva
politicos, corect social, dar care nu conține decât cuvinte
desprinse din banalul educației rigide primită?
Nu are rost. Eu nu contez, oricum, pentru viața ta. Și nimeni
altcineva nu ar trebui să conteze mai mult decât TU pentru
tine.
Dacă Sufletul tău e împăcat și liniștit, vei ști asta, și nu
mai simți nevoia să declari și să declami lozinci fade. Iar asta
îți va aduce sărbătoarea în fiecare clipă a vieții tale, în fiecare
respirație a ta.
Dar dacă înlăuntrul tău e tern, fad, trist, e întunericul
singurătății în mijlocul oamenilor, nu crezi că acolo ar trebui să
faci ordine, și nu să încerci să aduci gălăgia și comercialul
sărbătorilor pentru a-ți „popula” viața de sărbători? Este ca și
cum deschizi o ușă pentru a-ți intra în casă lumina de pe
stradă.
Nu contează cum ai fost până atunci, dar sărbătorile -
indiferent care sunt ele - sunt un punct de cotitură important
pentru viața și sufletul fiecăruia.
Crăciunul nu este despre cumpărături impulsive, gătit de
mâncare care, apoi, să fie aruncată mai mult decât
jumătate.
Crăciunul nu este despre a ține 6 săptămâni de post de
mâncare, în timp ce mintea e lăsată să „populeze” sufletul cu
gânduri toxice, pentru ca după aceea să se mănânce și să se bea în
2-3 zile cât pentru toată perioada de abstinență, că doar trebuie
recuperat, nu?
Crăciunul nu este despre a-l sărbători pe Moș Crăciun, ci
pe copilul de lumină care există în fiecare om.
Crăciunul este despre nașterea luminii în fiecare dintre
noi.
Este momentul în care (ar trebui să) ne reamintim că suntem
lumină divină, duh sfânt, energie a iubirii, sau cum vrei tu să-i
spui. Iar asta se face în liniște.
Se spune că ce este înăuntru este și afară, ce este sus este
și jos.
Oare, atunci, bradul pe care îl împodobim cu atâta grijă și
drag în fiecare an, nu reprezintă sufletul fiecăruia, ce simte
nevoia de a fi ornat cu ghirlandele armoniei, globurile bucuriei și
luminițele iubirii sincere, necondiționate?
Dacă Sufletul este complet și conectat la întreaga ființă,
sărbătorile sunt petrecute în liniște pentru a putea auzi cântecul
prea-plinului interior.
Dacă nu, folosește aceste momente pentru a te reconecta la
ceea ce există deja în tine, dar ochii-ți au uitat să mai
vadă.
Nu te mulțumi cu ceea ce îți oferă societatea care te vrea un
consumator model și nu un om care își dă seama că le are, deja, pe
toate.
Nu mai căuta în afara ta ceea ce există deja în tine.
Și nu mai confunda sclipiciul ornamentelor exterioare cu
lumina interioară cu care te-ai născut.
Nimeni și nimic nu îți poate da ceea ce ai nevoie cu adevărat.
Știi de ce? Pentru că ceea ce cauți există deja și așteaptă să fie
descoperit de tine pentru a deveni ființa întreagă menită să
fii.
În gălăgia exterioară nu vei găsi niciodată liniștea
sufletească.
Caut-o, e acolo în interior.
În fond, acesta este rolul sărbătorilor: pentru a-ți oferi momente cu tine și de tine!
În fond, acesta este rolul sărbătorilor: pentru a-ți oferi momente cu tine și de tine!
Am vrut doar să-ți reamintesc.
Binețe, dragă cititor, și sărbători în liniște și pace cu tine
și cu sufletul tău!
NAMASTE! ?
dr. Edith Kadar
Arad, 28 decembrie 2016
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest
blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze
aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
()
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se
poate face fără aprobarea autoarei.
.jpg)
