Da, sarutul unui strain de suflete, al tau.
Ai incercat sa saruti vreodata un chip frumos cu
suflet gol ? Presupun ca da. Dar un suflet plin cu otrava altuia ?
Sunt blestemate la neuitare eterna, acele inimi. Povesteste-mi, cum
s-a simtit ? Iti evita privirea, nu-i asa ? Si tot timpul isi tinea
ochii inchisi sa-si imagineze ca el/ea e de fapt
acolo.
Printre avalansa de sarutari pielea ta se va
razvrati, iar corpul va urla din toate incheieturile, nu ! Tu o sa
incerci in continuare sa te torturezi in bratele lui, desi inima si
mintea cu siguranta nu sunt acolo. Era cea mai dura cruzime la care
te-ai supus. Tu vrei doar sa uti si sa stergi orice atingere a
barbatului la care ti-e gandul. Iar buzele tale o sa-ti sopteasca
mereu ca ele nu sunt perechea lor preferata. Si ai sa te opresti,
apoi iar ai sa incerci sa o iei de la capat. Te
cunosc.
Oh, ce trist ! Dar sufletul, draga mea, pe el nu-l
minti….si nici pielea nu o poti pacali… mereu va freamata dupa a
lui mana calda care te imbie la placeri nebanuite. Ti-e prea strain
acel om ca sa-l lasi sa te murdareasca, amintirea celuilalt nu se
va distruge asa. Te trezesti buimacita la realitate si-l privesti
speriata, ca si cum ar fi prima data cand il vezi. Nu-ti raman prea
multe de facut, si… fugi, fugi, fara sa te mai uiti inapoi
!
