Sboar’ al nopții negru fluturCu-a lui aripi ostenite,Pe când crengile se scuturPe cărări înțelenite. Iară bolta cea seninăPrintre ramuri, printre frunză,Aruncând dungi de luminăCearcă tainic să pătrunză. Prin a ramurilor mreajă,Sună jalnic în urechiCântec dulce ca de vrajă,De sub teiul nalt și vechi. Iară sunetele sfinteMișcă jalnic al tău piept:Nu mai cugeți înainte,Nici nu cauți... Citește în continuare →