Că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, o știm cu toții. Că târgul în cauză este Kosovo, vă spun eu acum. Că de multe ori așteptările sunt așa de mari încât pur și simplu îți scapă un amănunt infim ce îți poate demola definitiv planificarea călătoriei, să nu îmi spuneți că nu ați pățit. Pe scurt, pentru că nu am putut intra în Kosovo, a trebuit să schimb traseul, ceea ce a însemnat o oboseală în plus, un pachet de nervi nenecesari, un surplus de vreo 380 de kilometri (vreo 180 azi și vreo 200 mâiine), o cazare platită în zadar (cea de la Bairam Curri), faptul că am ratat unul din cele mai spectaculoase trasee pe apă din lume (comparabil cu unul printre fiordurile norvegiene), cel de pe lacul Koman. Dar să le luăm pe rând.
Ziua dinaintea plecării, cu febra de rigoare, pregătiri și neliniști. Câteva ore de somn și după miezul nopții plecarea. Zorii zilei ne prind pe mal...