Faptul că am luat o pauză destul de mare până la prezenta
postare, nu înseamnă că am renunțat la pasiunea mea în ce privește
călătoriile. Doar înseamnă că, ocupat fiind, am renunțat la a mai
scrie până într-un moment când mi s-a reproșat lipsa ajutorului
potențial dat altor călători prin împărtășirea experiențelor
acumulate. Și iată-mă din nou, cu o poveste altfel.
Ideea a apărut în urma altei călătorii în Grecia, când am
aflat de existența unei rămășițe de vlahi în zona Epirului cu
extindere în Albania. Și am zis: următoarea escapadă sigur trebuie
să fie albaneză, chiar dacă toată lumea cu care am vorbit a zis că
trebuie să fiu sărit de pe fix să merg în țara de unde provin cei
mai mari „interlopi”.
Și iată-mă citind, documentându-mă și creionând un itinerariu
albanez. Aveam să descopăr o istorie interesantă, un colț de Europă
marginalizat, dar cu foarte multe de oferit. Am fost surprins să
aflu multe aspecte, ce trebuiau confirmate prin următoarea
călătorie:
- albanezii nu sunt nici pe departe așa cum ne sunt prezentați
de media (bandiți și hoți);
- drumurile sunt acceptabile pe majoritatea rutelor
principale;
- toleranța religioasă este așa cum nu o poți găsi pe vreun
alt meridian;
- nivelul de școlarizare este unul din cele mai crescute din
Europa (93% pentru barbați și 80% pentru femei);
- există o zonă în Albania unde poți vorbi românește și poți
fi înțeles, deși locuitorii acelei zone nu au fost vreodată prin
România și nu au învățat pe la școli limba română;
- este locul cu cel mai mare număr de deținători de Mercedes
pe cap de locuitor (mai mare decât in Germania);
- este locul cu un relief foarte variat, cu peisaje montane,
dar și cu 450 de kilometri de plajă;
- este țara fără secetă (1/3 din suprafață reprezintă bazin
hidrografic);
- imnul Albaniei este românesc (melodia compusa de Ciprian
Porumbescu), vinovat de acest lucru fiind Victor Eftimiu nascut în
Albania care a sugerat la acea vreme ca imnul sa fie „Pe-al nostru
steag e scris unire” al lui Porumbescu. Și așa a fost;
- Maica Tereza, născută la Skopje, are origini albaneze, cu
părinți din Shkodra;
- Albania este ultima țară eliberată de sub jugul otoman (în
1912, dar i se recunoaște independența abia în 1913);
- este una din cele trei țări europene unde nu vei găsi
McDonald's;
- vei gasi buncăre pe oriunde: la plajă, pe coastele munților,
în grădinile restaurantelor;
- exceptând Italia, este singura țară unde te descurci mai
bine în italiană decât în engleză;
Și iată cum arăta traseul inițial, după îndelungi căutări și
rezervări:
Ziua 1: Plecare din București (de la orele 0:00) -
ieșire din țară pe la Porțile de Fier - Serbia - Kosovo (cea mai
tânără țară europeană - media de vârstă a populației este de 35 de
ani), cu vizitare pe fugă a capitalei Prishtina sau/și Prizren -
Albania, cu destinația Bajram Curri, cazare la Hotel
Vllaznimi, 28 euro cu mic dejun pentru 2 persoane;
Ziua a 2-a: Trezit de dimineață pentru a prinde loc pe
bacul de la Fierza ce merge pe lacul Komani până la satul Koman,
într-una din cele mai memorabile călătorii pe apă din lume,
comparabilă cu una printre fiordurile norvegiene (vreo 4 euro de
persoana și încă vreo 20-30 euro pentru mașină) - Shkodra
(capitala culturală a Albaniei) cu vizita la Castelul Rozafa, Podul
Ura e Mesit și Lacul Shkodra, cazare la Hotel Kaduku, 32 euro cu
mic dejun pentru 2 persoane, parcare interioară, în buricul
târgului;
Ziua a 3-a: Shkodra - Lezhe cu vizitarea mormântului
lui Skanderbeu și a Castelului Lezha - Kruja, cu Muzeul Skanderbeu
și Muzeul Național Etnografic în interiorul zidurilor Castelului
Kruja - Tirana, cu cazare la Hotel Areela (2 nopți cu mic dejun pt
2 persoane = 60 euro, parcare proprie subterană, destul de
central);
Ziua a 4-a: Tirana - plimbare prin centru, Muzeul
Național de Istorie, Piața Skanderbeu, Podul Tăbăcarilor,
Universitatea;
Ziua a 5-a: Tirana - Castelul Petrela - eventual
Elbasani - Durres, cazare la Hotel Bella Vista, 25 euro cu mic
dejun pentru 2 persoane, parcare proprie, hotel cu plajă proprie;
dacă e timp, vizită la Amfiteatrul din Durres;
Ziua a 6-a: Durres, puțină plajă - Laguna Karavastaja
(site RAMSAR) pentru pelicanul dalmațian - Berat (orașul cu 1000 de
ferestre), cazare în interiorul cetății Berat, patrimoniu UNESCO,
la Guesthouse Kris, 28 euro cu mic dejun, mașina parcată înăuntrul
cetății;
Ziua a 7-a: Berat - Vlore, cazare la Hotel Martini, 30
euro cu mic dejun pentru 2 persoane;
Ziua a 8-a: Vlore - Pasul Llogara - plajă Dhermi -
Saranda, cazare la Saranda Hotel, 25 euro cu mic dejun, parcare
interioară;
Ziua a 9-a: Saranda - Butrint, site UNESCO, cazare în
interiorul site-ului, la Hotel Livia, 30 euro cu mic dejun;
Ziua a 10-a: Butrint - Girokaster- Voskopoje
(mulți aromâni) - Korce, cazare pe acolo sau în Macedonia la
Ohrid;
Ziua a 11-a: Drumul spre casă.
Socoteala de acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg.
Totuși în mare parte, traseul cam ăsta a fost și am profitat din
plin de zilele libere de 1 mai și Paște de anul ăsta. Mai precis,
itinerariul a durat doar 10 zile nu 11 și s-a încadrat în perioada
27.04 - 06.05.2013.
Încerc să vă detaliez de-a fir-a-păr peripețiile,
impresiile și informații practice, în următoarele postări ce sper
eu să vină destul de repede.
Va urma...
Va urma...