Și oare tot n-ați înțelesCum nu mi-i lumea dragă,Când cu nimic nu m-am alesDin viața mea întreagă. Când al meu suflet mistuitDe chin și de părereA fost un trist, necontenitPrilej pentru durere. Când fu menit ca pe pământDorința să-l alungeDup-un noroc atât de sfântCum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezutPe-un orizon de stepe:De... Citește în continuare →