Este un fapt recunoscut că militarii s-au afirmat nu
numai pe „frontul fierbinte”, al tranşeelor, ci şi pe „frontul
secret”, al confruntărilor informative. De fapt, o asemenea
activitate este înscrisă in “fişa postului” pentru acei ofiţeri
care activează in cadrul misiunilor diplomatice, ca ataşaţi
militari.
In afară de aceasta, au existat, de-a lungul vremii, numeroase
cazuri de militari, ofiţeri care “au trecut linia frontului”
(secret), colaborând, în timp de pace şi de război, cu serviciile
de informaţii inamice, ceea ce constituia un act de trădare şi,
atunci când au fost demascaţi, unii dintre ei au trebuit să
plătească cu viaţa, fiind condamnaţi la moarte.
Din Antichitate până la Războiul Rece
Într-adevăr „spionajul militar” a constituit, de-a lungul
vremii, o constantă a istoriei activităţilor informative
Autor al unui tratat despre „Arta războiului” şi a
spionajului, Cele treisprezece porunci, Sun Tzu, care se presupune
că a trăit între anii 700-500 sau între 400-320 î. Hs., se pare că
a fost un conducător militar cunoscut, ca general, în timpul
regelui Ho Lu, sub numele de Sun Wu.
În 1810, exploratorul englez Charles Christie, ofiţer de
carieră, este trimis în misiune secretă în Afganistan, în vederea
identificării de rute posibile pentru armata britanică, peste
Himalaia, spre India, şi a aprecierii forţei elementelor ruse din
Asia Centrală.
Colonelul în armata Austro-UngarieiAlfred Redl (1864–1913)a
spionat pentru Rusia în preajma Primului Război Mondial, fiind
considerat cel mai important agent din întreaga Europă a generaţiei
dinaintea Primului Război Mondial. În 1900,este încadrat în
serviciul de informaţii militare, „Biroul de evidenţă”, în secţia
care se ocupa de Rusia. Ulterior, datorită calităţilor şi
străduinţelor sale, va fi transferat la secţia de sinteză a acestui
Birou, unde avea posibilitatea să cunoască cele mai secrete
documente ale „spionajului ofensiv”, ca şi planurile de desfăşurare
ale armatei dublei monarhii.
Richard Sorges-a oferit voluntar pentru a lupta în Primul
Război Mondial, fiind încadrat într-un batalion de artilerie al
studenţilor. Ulterior, fiind grav rănit, a fost lăsat la vatră pe
motive medicale. A fost avansat la gradul de caporal şi a fost
decorat cu Crucea de Fier Numeroşi au fost ofiţerii care au spionat
pentru URSS şi unele ţări din “Blocul sovietic”.
Între ei, sunt de amintit militarul sud-africanDieter Felix
Gerhardt,spion pentru URSS, ofiţerul de Marină britanic, Harry
Houghton. Ofiţerul Bruno Winzer ( 1912-) a spionat în armata RF
Germania pentru RD Germană.
Şefi de agenţii
Wilhelm Canaris,viitorul şef al Abwehr-ului, s-a înrolat, în
1905, în marina militară imperială. A fost ofiţer combatant în
Primul Război Mondial, la bordul navei „SMS Dresden”. În 1914, ia
parte la bătălia de la Insulele Falkland. A fost luat prizonier şi
deţinut în Chile. A evadat în august 1915 şi s-a reîntors în
patrie, unde fost decorat cu ordinul Crucea de Fier şi transferat
la serviciul de informaţii. Bănuit că a participat la complotul
împotriva lui Hitler, a fost executat.
Ofiţerul de marină, comandat al crucişătorului „Qeen Mary”
William Reginald Hall (1870- 1943), a devenit unul din conducătorii
spionajului britanic în timpul celui de al Doilea Război
Mondial.
Trădători ?
Au existat o serie de ofiţeri care, deşi au transmis
informaţii inamicului, nu pot fi consideraţi trădători deoarece au
acţionat în interesul real al propriei ţări, a cauzei
democraţiei.
Ofiţerul german,Harro Schulze-Boysena acţionat ca agent pentru
URSS (GRU) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ofiţerul polonez,Ryszard Kuklinskia transmis informaţii din
cadrul forţelor armate ale Tratatului de la Varşovia către SUA
(CIA), în timpul Războiului Rece
Ofiţeri români
O serie de militari români cu grade superioare au acţionat în
perioada de după al Doilea Război Mondial împotriva ocupaţiei
sovietice şi a „ofensivei comuniste”, prin activităţi informative,
dar şi de rezistenţă.
Nicolae Armăşescu, ofiţer activ, a fost recrutat să lucreze
pentru serviciul informativ american, transmiţând, între altele, şi
date despre armata de ocupaţie sovietică.
Generalul Aurel Aldea, fost ministru de Interne în perioada 23
august-6 noiembrie 1944, s-a opus ocupaţiei sovietice în forma cea
mai organizată şi eficientă din întreaga rezistenţă românească.
Este considerat conducătorul Mişcării Naţionale de Rezistenţă A
murit în penitenciarul de la Aiud la 17 octombrie 1949.
Gruparea de rezistenţă condusă de generalul Dumitru Carlaonţ a
condus o reţea care s-a întins în toată Oltenia. Formată din civili
şi militari, aceasta a urmărit scopuri similare: lupta împotriva
trupelor sovietice, alungarea lor din ţară şi revenirea la
democraţie.
Potrivit organelor de anchetă ale regimului comunist, grupul
de luptă condus de generalul Mihai Romanescua avut o structură şi
atribuţii aparte, fiind apropiat „de ceea ce se numeşte o reţea de
spionaj care colabora cu serviciile speciale
anglo-americane”.
În acelaşi timp, o serie de ofiţeri români au colaborat cu
Partidul comunist, inclusiv pe linie informativă.
Născut în Basarabia, aderând la mişcarea comunistă, Ilie V.
Cătărău (1888 –1952), după declararea Republicii Democratice
Moldoveneşti, a devenit comandant al unei unităţi militare a
acesteia. În fapt, a acţionat ca dublu agent pentru Rusia şi
România.
Emil Bodnăraşa urmat Liceul Militar din Cernăuţi, Facultatea
de Drept de la Universitatea din Iaşi, Şcoala Militară din
Timişoara şi Şcoala specială de ofiţeri de artilerie din Bucureşti.
După absolvirea acesteia, a fost avansat la gradul de locotenent şi
încartiruit în garnizoana din Cernăuţi. Transferat într-o
garnizoană din Basarabia, Bodnăraş a fost racolat de comunişti,
devenind spion sovietic. În 1932, dezertează din armată şi fuge în
URSS. S-a reîntors ilegal în România, unde a fost prins în urma
operaţiunilor serviciilor speciale şi condamnat la 10 ani de muncă
silnică. După venirea la putere a comuniştilor, în 1947, a devenit
general, ministru al Apărării, ocupând şi alte funcţii importante
în aparatul de partid şi de stat. Nu trebuie trecut cu vederea că,
desigur din dispoziţiile conducerii de partid, a avut un rol
important în demersurile privind retragerea armatei de ocupaţie
sovietice din România.
GeneralulNicolae Militaru (1927–1996)a acţionat ca spion
pentru URSS (GRU) în RS România, în timpul Războiului Rece. După
1989, a fost numit ministru al Apărării.
„Arma ofiţerilor-spioni” rămâne activă
…fiind folosită intens de KGB şi ulterior de serviciile
Federaţiei Ruse.
Numeroşi militari americani au spionat pentru URSS în timpul
Războiului Rece, între care Robert Glenn Thomson (1925-), William
Henry Whalen, Jack E. Dunlp, David Sheldon Boone. George Trofimoff
(1928-) a fost militarul american cu gradul cel mai înalt care a
fost condamnat, în 2001, pentru spionaj.
Herman Simm (1947-), care a deţinut funcţii importante în
Ministerul Apărării al Finlandei, a acţionat ca spion pentru
Federaţia Rusă. În 2009, trei generali cehi au demisionat deoarece
şefa lor de cabinet, Vladimira Odehnalova a transmis informaţii
unui agent rus.
Cele mai recente cazuri. În ianuarie 2011, doi ofiţeri ruşi de
naţionalitate georgiană au fost condamnaţi în Rusia pentru înaltă
trădare.
În 2013, ofiţerul canadian de Marină Jeffrey Paul Delisle a
fost arestat, fiind învinuit ca, pentru o remuneraţie de 3.000 de
dolari pe lună, a transmis informaţii către Federaţia Rusă.
Tot în 2013, militarul Bradley Manning, în perioada când era
analist de informaţii in Irak, din noiembrie 2009 până la arestarea
sa, în mai 2010, a transmis circa 700.000 de documente militare şi
diplomatice secrete site-ului WikiLeaks. A fost declarat vinovat de
justiţia militară pentru încălcarea legii privind spionajul, dar nu
şi de complicitate cu inamicul.
S-au înmulţit cazurile de spionaj în rândul ofiţerilor de
informaţii. Fost analist în cadrul serviciului australian de
informaţii militare, Jean-Philippe Wispekaere a fost arestat în
1999 pentru spionaj în favoarea statului Singapore.
Fost cadru al agenţiei de informaţii a Statelor Unite, NSA,
Robert Stephen Lipkaa fost arestat în 1996 acuzat de a fi transmis,
pentru sume de bani, URSS informaţii care au dus la la „căderea”
unor agenţi CIA.
Alexandr Zaporojski,fost colonel în serviciul de informaţii
externe al Federaţiei Ruse (SVR), a fost arestat în 2001 pentru
spionaj pentru SUA. A fost „schimbat” pentru agenţii „ilegali”
arestaţi în 2010.
Chaegun Robert Kim din Biroul de informaţii al Marinei
americane a fost acuzat de a fi transmis informaţii către Coreea de
sud. Douglas Frederick Groat, angajat al CIA, a fost acuzat în
1997, pentru acţiuni de spionaj şi încercări de extorcare a
Agenţiei.
…Şi câte asemenea „cazuri” nu vor fi rămas nedescoperite,
rămânând să ne surprindă în viitor… Din volumul „Biografiile
secrete ale spionilor. Viaţa personală a agenţilor”, în curs de
apariţie la Editura „Cetatea de scaun”
historia