s-a cuibărit în noi un zvon
o albă-neagră neîncetată
că viața e un tren-peron
ce tot începe și se gată
s-a furișat în mine o zi
o `mbrățișare cu lăcate
și de-ar veni doar nopți pustii
să mă-ntunerice nu poate
s-a ghemuit ca un fior
ca o pisică ce nu pleacă
o bucurie ce-i și dor
și-o bogăție ce-i săracă
s-a `ntemeiat și s-a plantat
s-a întronat o împărăție, bordei
ce-i templu și palat
ce-și are un zvon ca împărat
și întârzâie să vie..
