Vasul întârziase din pricina unei furtuni și abia seara târziu acostase în micul port francez. Mi-am dat seama că era un port francez pentru că vasul, și el mititel era înfipt între paginile manualului de franceză, pe jumătate muiat de furtuna din baie. Căpitanul, întins pe burtă pe podea, era de asemenea bine muiat, dar părea să nu îi pese.

Am alungat repede gândul la rufele ce urmau să fie spălate, și m-am uitat mai bine la jocul căpitanului meu. Încă mai bombănea niște comenzi când am intrat în baie; apoi, mă văzu și închise repede manualul. Mă privi un pic vinovat, dar, văzând că zâmbesc, se relaxă.

- Știi, aproape ajunsesem la comoară.

L-am mângâiat pe părul ud.

- Comoara aia pe care o cauți tu în ultima vreme?

- Sigur! Sau poate una chiar mai mare! Și dacă e alta, înseamnă că am să caut în continuare până le găsesc pe toate!

Nu l-am am mai întrebat ce...