Te-ai supăra vre-o dată
Că roza e cu spini,
Că ceru-ți plouă fruntea
Și ochii tăi senini,
Că vântu-ți fură taina
Cuvântului rostit,
Că noaptea-n pânză neagră
De giulgi te-a dichisit?
Iubite, eu sunt floare,
Sunt ploaie și sunt vânt,
Sunt noapte fără lună
Și taină din cuvânt.
Mi-s spinii nerăbdare
Sub brațu-ți să mă frâng,
Să mă aștern petală,
Nu armă să te-nfrâng.
.jpg)
